HAPPY

Nu credeam că am să mai reuşesc vreodată să mă simt aşa.
Eşti un om minunat, îţi mulţumesc pentru tot :X !!!

Distracţie plăcută tuturor de revelion!

Nostalgie

Stau şi mă uit la calendar... 24 decembrie... Mă întorc puţin în timp... acum... 10 ani...

24 decembrie 1998

Calculator? Ce e ăla? La ora asta sigur eram la colindat. Mama acasă avea cozonacii terminaţi, bunica aranja friptura ca să o bage la cuptor, în timp ce sarmanele sfârâiau pe aragaz. Un miros pregnant şi pătrunzător amăgea toate simţurile... Copil fiind, nu mai aveam răbdare să se termine postul. De la spovedanie dădeam imediat cu nasul prin salata de boeuf, pe la cozonac, prin crema pe care mama urma să o puna la prăjitură. Aveam, ca în fiecare an, un brad mare pe care îl împodobeam împreună cu mama încă de pe 17 decembrie... eram foarte insistentă. Seara mă aşezam sub brad, aprindeam luminiţele şi-mi afişam un aer de poetă. Scriam Moşului, scriam ceea ce vreau eu pentru ceilalţi, niciodată nu am ştiut ce jucării vreau pentru că orice primeam mă bucura. Îi scriam Moşului în aşa manieră încât să aducă fericire, sănătate pentru că "ştiam eu că el e mână-n mână cu Doamne-Doamne...". Simţeam că sunt sărbători, seara primeam colindători... Că tot veni vorba, la 5 ani a venit "Moşul" la mine. Ţin minte şi acum cât de mult l-a aşteptat, iar când a intrat pe uşă nu ştiam cum să scap de el. Săream în braţele cui nimeream, mă ascundeam sub masă, refuzam să îi spun poezii. Îmi zicea că jos are o sanie maaaaare cu jucării... Eram în stare să renunţ la tot doar să nu-i spun poezii! Am totul filmat, poate reuşesc să le trec pe un DVD someday... Şi, ca să nu mă lungesc, am zis poezii, dar nu MOŞULUI, ci la camera care mă filma... :D. Când să plece "bătrânul", a sunat la uşă şi a deschis dânsul. Erau colindători. În secunda doi, 3 dintre cei 4 colindători erau deja pe la etajul 3. Se speriaseră. Nu pot uita imaginea fratelui meu care, fiind mai mare ca mine şi deci de vârstă apropiată cu cei care colindau, mânca din banană şi râdea de ei... I-a chemat să colinde şi, săracii copii, au prins curaj şi s-au întors. Acum 10 ani... nu cred că apuca priza să "se răcească", aşa de mulţi colindători veneau... Deja sunt prea melencolică, şi, deşi v-am spus doar câteva lucruri, în mintea mea am foarte multe imagini pe care nu cred că aş putea să vi le împărtăşesc pe această cale.

24 decembrie 2008

Am dormit până la ora 9. Am pornit televizorul şi m-am uitat la "POKEMON". WOW, de când nu am mai văzut desenul acesta animat... eram clasa a V-a şi colecţionam poze cu acei "prieteni-animale". Bunica circula prin casă, pe uşi. A luat cratiţa cu sarmale şi a pus-o la fiert... Tata... butonează televizotul, maşina de spălat s-a stricat (acum 10 ani doar ce o cumpărasem). Se termină filmul, mă pun la birou, deschid cartea cu ortografie, lexic şi toate cele. Mă apuc să scriu despre DIFTONG şi îmi amintesc de doamna mea dirigintă. Minunat om! Dacă nu era dânsa, nu ştiam eu noile norme ale DOOM-ului. Baxy a venit ca "vijelia" pe uşă şi s-a aruncat pe pieptul meu... hehe... iepuroiul meu... Brad... păi... nu am brad... doar nişte crenguţe pe care am aruncat nişte beteală şi câteva globuleţe. Luminiţele sunt la geam, însă doar seara mă bucur de ele, normal! Doar atunci este întuneric... Colindători... să fiu a naibii... s-a înroşit soneria de câţi am primit... De unde.... Chiar mă mir de ce nu avem colindători. Doar două grupuri am primit şi restul ... pauză... Decembrie 2008... ce crudă este "realitatea" atunci când eşti "mare". Unde e moşul pe care îl aşteptam cu atâta emoţie? Unde este zăpada de care ne bucuram atâta timp... Unde sunt toate bucuriile noastre? În copilărie... copilăria de care îmi este dor... PROST să fii să vrei să "devii" mare... PROST! În zilele noastre, fetiţe de 11-12 ani vor să fie mari, să cunoască "băieţi". Eu m-aş juca şi acum cu păpuşi, doar de dragul amintirilor. M-aş vedea aceaşi fetiţă mică, iar restul poate să se amuze. La cât de zăpăcită sunt mă văd în stare, asta dacă am şi "partenere"! :D
Cu mare regret, nu simt că este Crăciunul.... Mă gândesc... OK, mâine Crăciunul... peste câteva zile revelionul.... WOW, şi după cum spun alţii şi de-abia aşteaptă "DISTRACŢIEEEE, BĂUTURĂĂĂĂ, PUICUŢEEE"... Nasolică :(. Eu una de-abia aştept să treacă timpul mai greu, să mă afund în mrejele copilăriei... Păcat că "generaţiei" noastre (cu mici excepţii), nu îi pasă de copilărie...Ei vor să fie mari, să umble după gagici, în loc să se bucure cât mai pot de acest lucru cu care nu se vor mai întâlni niciodată.
Voi avea tot timpul un suflet de copil în corpul unui adult.
Sărbători fericite alături de cei dragi... Iar cei care aveţi copii, verişori sau nepoţi, aveţi grijă de ei şi ajutaţi-i să profite cât mai pot de bucuriile copilăriei.
CRĂCIUN FERICIT!

După cum am promis

Înregistrarea:

CLICK

Ce pot face emoţiile din om :D

Minciuni pentru fete

Răsfoind agenda şi uitându-mă şi pe la Bogdan prin blog, am decis să mă leg şi eu de... minciunelele şi "metodele" dacă le pot spune aşa, de agăţat (în acest post mai puţin, dar... mergeeeee! :D). Iată ce a ieşit.

"Acum, cu tine, este prima dată când intru în discoteca asta." (Pardoseala este jumulită de câte ori am dansat aici)

"Părul tău este atât de blond, de natural şi frumos, de parcă ar fi spice de grâu." (Eşti decolorată toată, de parcă te-ai fi şamponat cu clor.)

"Trebuie să plec acasă urgent. Am nişte rude din provincie." (Mă aşteaptă prietena mea de jumătate de oră.)

"Arăţi superb!" (Dacă ai mai da jos vreo 5 kilograme, poate ai arăta şi tu mai bine)

"Prietenii tăi sunt haioşi şi de gaşcă." (O adunătură de dobitoci.)

"Am să te iubesc toată viaţa." (Până la 5 când am întâlnire cu roşcata aia cu picioare lungi.)

"Sunt o fire romantică, hai să ne plimbăm prin parc." (N-am bani de cofetărie)

Cam astea ar fi, culese din agenda mea "mirifică", în care am adunat tot felul de prostioare începând cu vârsta de 13 ani!

Despre inregistrare: diseară sau mâine cel târziu, o veţi vedea!

Azi mi-am făcut curaj

A trecut ceva timp de când am avut serbarea la liceu.
Se pare că mi-am luat inima în dinţi ş-am zis "am să cânt în faţa tuturor...". Zis şi făcut. Mi-am ales să cânt separat, nu în cadrul corului, în care de altfel am şi cântat. Am intrat primii, în piesa celor mici de clasa a V-a. M-au uimit copiii ăştia. Din punctul meu de vedere ei au făcut toată serbarea... foarte talentaţi, 7 fac chitara, alţi 2 dansuri moderne... ce mai... ne-au dat pe spate! Ne-au "bătut la fund" pe toţi.

Revenind la momentul meu. Joi, 18 decembrie, am cântat "În seara de Crăciun". Am avut emoţii, am cântat fără negativ, doar acapela... Şi bine am făcut, pentru că m-am auzit aşa cum trebuia. Când am început să cânt s-a făcut instantaneu linişte în sală, lucru care mi-a dat încredere în mine şi am zis "hai să vadă ce poate Anda". De unde.... am cântat OK, până când s-au apucat ei, pe la sfârşit, să mă aplaude... mi s-a rupt firul, a început vocea să tremure... şi totuşi... deşi în spate o clasă de a 10-a a râs, restul m-a aplaudat şi au strigat "BRAVO". Este greu să ai curaj să faci aşa ceva... Mi-am dat seama că până şi piţipoancele alea care habar n-au să cânte au mai mult curaj decât mine. La naiba, fatăăă!!

Pe această cale îi mulţumesc lui Ciprian... care stătea în faţă şi se chinuia să-mi facă semne "ajutătoare"... îi cer scuze, dar eram prinsă în moment. Mulţumesc şi Andromedei care m-a filmat... şi... celora care m-au ascultat!

Sărbători fericite....!

O melodie bestială, nu puteam să nu v-o împărtăşesc

Claude Barzotti
JE T'APPRENDRAI L'AMOUR


ELLE:
J'ai rêvé cette nuit que je faisais l'amour
J'ai rêvé cette nuit que j'étais prés de toi
J'ai rêvé cette nuit qu'on m'apprenait l'amour
Que j'étais prés de toi et toi tout prés de moi.

LUI:
Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je te découvrirai
Pour la première fois
Quand tu vas t'endormir
Dormir tout prés de moi.

Je t'apprendrai la nuit
Dans la langueur profonde
Sur le même océan
Nous quitterons le monde
Et le premier soleil
Glissera sur ta peau
Impatient de t'offrir
D'autres matins nouveaux

REFRAIN:
ELLE: Apprends-moi l'amour
LUI: Je t'apprendrai l'amour
ELLE: Tu m'emmèneras où?
LUI: Ici, là-bas, partout
ELLE: Ça durera... des jours?
LUI: Ça durera toujours.

LUI:
Je t'apprendrai la vie
Et ses joies et ses craintes
Je me ferai douceur
Pour étouffer tes plaintes
Et ton printemps si pur
Verra naître l'été
Quand tu deviendras femme
Pour mon éternité.

Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je t'apprendrai pas coeur
Sur le bout de mes doigts
Quand tu deviendras femme
Pour la première fois.

REFRAIN

ELLE: Tu m'apprendras, promis?
LUI: Juré

Aberare!

Bună seara!
Vacanţa se apropie cu paşi repezi. Oare? Sunt câteva zile care se vor scurge la fel de repede cum se va întâmpla şi cu cele de vacanţă.
Mai am o zi şi scap de stresul tezelor şi al lucrărilor.

Trăim într-o lume pe care nu toţi sunt în stare să o vadă aşa cum este de fapt. De ce nu pot purta şi eu masca unora dintre aceştia, ca sa nu mai văd şi să conştientizez anumite lucruri? Şi, daaaaa... nu sunt singura în situaţia asta!

Nu îmi doresc nimic de Crăciun, decât să am nişte "finanţe" pentru a "cadochisi" persoanele dragi mie.

De ce anumite persoane sunt aşa oarbe sau neagă ceea ce văd şi li se oferă? De ce scriu eu toate tâmpeniile astea care nu interesează pe nimeni? Ah, de daia. Ca să fie "lumea" informată în ceea ce mă priveşte.

V-am lăsat.

Aeriană, dar mă simt bine!

Hey, io!

Toată lumea mânuţele suuuuus... să vă auziiiim.... şi pe vooooiiii!!!!!

-bullshit-

Aşa, hello people!

Săptămâna începe promiţător. Nu am fost la primele ore, lenea e prea mare, comoditatea este din ce în ce mai accentuată...mrrriau...
Şi poate unii dintre voi se bucură, d-aia nu mai poate "eu".

Mai bine fiecare să îşi vadă de ale lui, să lase pe ceilalţi să îşi trăiască viaţa, doar avem aceleaşi drepturi. Mulţumesc!

FJSC

Mi-e dor de clipele petrecute cu ceva vreme în urmă, de oamenii de acolo... de tot...

Îmi doresc atât de mult să fiu în Bucureşti , dar în acelaşi timp mi-e teamă (mă refer la momentul admiterii).

În momentul în care am păşit pe culoarul facultăţii, m-am simţit ca în filmele cu adolescenţi, m-am simţit ca făcând parte din acea comunitate (şi sper să fac parte). Nu ştiu de ce, dar simt că acolo îmi este locul. Altceva nu pot să fac şi nu vreau! Sper să reuşesc pentru că asta îmi doresc cel mai mult.

Cobor însă pe Pământ şi mă văd aici, la liceu alături de colegii mei. Le voi duce dorul...

Ha!

Ce? Credeai că totul este roz? Eh, se pare că nu este aşa. Îndoctrinarea asta nu te ajută la nimic, de ce? Pentru că nimic din ceea ce crezi nu există. Stupid! Meriţi!!! TOT!!!

Leapşa!

N-am s-o lungesc. Andromeda m-a provocat la leapşa... iată variantele mele...

O piesă de îmbrăcăminte: pulover
O pereche de încălţări: papuci
O bijuterie: inel
O carte: Trăieşte clipa
Un artist: cântăreţ
O melodie/piesă/cântec: Ad vance-prelude
Un film: nu ştiu ce să scriu acum
O ţară: Franţa
Un oraş: Constanţa
Un obiect: telefon

Mă consum!

Mă consum din cauza neatenţiei mele, stagnez tot din această cauză... mă simt proastă? Exact... Cât să mă mai încurajez dacă am ajuns să fiu dură cu mine şi să mă critic singură...? Sper să apuc 30 de ani, vorba Andradei...

Oricum, mă simt mai bine acum şi sper să vin cu forţe proaspete... datorită unei persoane dragi...

Mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să mă calmez! True friends... Noapte bună!

Aşa, şi?

Săptămâna a început promiţător. Mă simţeam ciudat pentru că trecuse ceva de când nu mai scrisesem un text pentru admitere. Notele bune obţiunute ieri mi-au readus o parte din pozitivismul de care am mare nevoie.
Am scris un text care speram să fie mai bun decât celelalte, normal niciodată nu sunt mulţumită. De ce? Pentru că pot mai bine decât atât. Problemuţa este că anumite lucruri mă întristează, iar rezultatul nu este unul tocmai bun. Mi-e greu să deschid cartea de istorie să îmi învăţ pentru mâine, simt că nu am vlagă. Totuşi am nevoie de o notă bună. Singura materie care îmi împiedică calea spre victorie. Nu va reuşi! Merită efortul!

Astăzi am fost la dentist. Mi-a curăţat o carie. Ulterior, mi-a spus că a curăţat vreo trei. măsele Să incremenesc pe scaun. Primul gând: BANI!
Am strâns bani în fiecare zi: am mers pe jos şi am economisit banii pentru bilet. Doctora la care merg este foarte bună, dar şi preţurile sunt pe măsură. De aceea nu am vrut să îmi pun părinţii la alte cheltuieli fantastice.
Alocaţiile astea nenorocite nu mai vin, iar bursa aia (după ce că e doar 25 de lei), nici aia nu dă semne să apară. Înveţi să ai medie mare ca să primeşti această sumă infimă.
Sper să venă toţi banii înainte de sărbători, deşi acum am nevoie de aceştia ca să-mi termin dantura. În fine, pentru că mă durea prea tare m-a anesteziat. Acum iar am buza umflată, la propriu. Miercuri trebuie să îmi termine lucrarea, plus că a mai semnalat nu ştiu câte "problemuţe". Alţi bani, altă distracţie. Nu mai suport eu atâtea cheltuieli, ce să mai spun de ai mei.

Totul va fi OK. Sunt sigură de asta... Răbdare şi încredere...

}{

Mulţumesc Andrada pentru această zi minunată. Pup! Prietena mea dragă!

Moleşeală

Sunt tăcută şi oarecum liniştită. Stau în banca mea şi mă gândesc la viitor, la faptul că am bac, că am admitere... Simt o tărie în mine care mă face să depăşesc momendele grele, dar în celaşi timp o stare de moleşeală care zice "lasă că mai e timp, de ce să te grăbeşti?". Ei, am chef să fac atâtea chestii, dar o dată ajunsă acasă mă afund într-o stare greu de străpuns. Sper să fie vorba doar de săptămâna asta.
Mă simt epuizată, sunt obosită. Vreau să dorm! Somn uşor...

October
by Evanescense

I can't run anymore,
I fall before you,
Here I am,
I have nothing left,
Though I've tried to forget,
You're all that I am,
Take me home,
I'm through fighting it,
Broken,
Lifeless,
I give up,
You're my only strength,
Without you,
I can't go on,
Anymore,
Ever again.

My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.


I can't run anymore,
I give myself to you,
I'm sorry,
I'm sorry,
In all my bitterness,
I ignored,
All that's real and true,

All I need is you,
When night falls on me,
I'll not close my eyes,
I'm too alive,
And you're too strong,
I can't lie anymore,
I fall down before you,
I'm sorry,
I'm sorry.


My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.



Constantly ignoring,
The pain consuming me,
But this time it's cut too deep,
I'll never stray again.



My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love,
My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.

Uită

E prea mult fum in jur
Nu pot zambi acum
Mintea ta bolnava imi cere mult prea mult
E prea mult fum in jur
Nu pot zambi acum
Mintea ta bolnava imi cere mult prea mult
Uita de tot..
Uita de tot...
Uita de lume
De sentimente
De suflete pereche
De soapte la ureche
Fii rece
Nu-l lasa pe el sa te intunece
Mi-am zis..uita de tot..
Priveste-ma in ochi
Si spune-mi ce vezi
De fapt
Ce poti sa vezi prin niste ochi caprui
Ma vezi pe mine
Iar pasind spre alta lume
Vezi un copil,
Vezi copilul din mine
Pe strazi goale parasite
Ca un suflet de sticla uitat
Un vant ce bate
Si-o vreme rece
Acum stiu
Tot ce-i frumos repede trece...
Si de ce tu?
De ce asa?
De ce nu poti fi altcumva?
De ce te ascunzi in mintea ta
Iar pe mine ma uiti
Intr-un pat langa tine
Iar imi arunci vorbe inutile
Ai o multime de motive
Dar de fapt
N-ai nimic
Suntem doar noi doi
Intr-o camera plina de flori
La fel de goi
In amintiri si-n fapte
Suntem praf
Uita de tot..
Uita de lume
De sentimente
De suflete pereche..
Priveste-ma din nou
Si spune-mi ce vezi
Mai bine nu
Sa nu-ti vad ochii caprui
De fapt
Poate imi lacrimeaza de la fum
Si poate
Aud cuvintele prin ceata acum
E asa dezordine
Ce sa zic..
Mai bine tac
Te las pe tine
Sa ma intepi
Cu un ultimat
Cu ultimul cuvant
Care iti trece prin minte
O minte bolnava
Facuta praf de regrete
Si de ce regreti?
De ce noi?
De ce asa?
De ce nu poti schimba chiar acum ceva?
De ce pleci capul
Si fumezi
Si iar ma lasi singura
Mai bine plec
Uita-ma

Aceeaşi stare!

Aceeaşi stare nasoală de câteva luni încoace. Se putea să scap de ea? Nu! Evident. De ce să fie bine şi să nu am bătăi de cap? Pentru că m-aş plictisi vezi Doamne. Nu pot auzi şi eu o vorbă bună! Îţi mulţumesc! Mama e singura care mă ţine pe linia de plutire şi evident, visele care le am pentru viitorul meu. Lasă să fiu eu proastă că învăt şi să fiu încă o dată proastă că stric tusul de la imprimantă pentru 2 pagini ca să iau o notă la o materie [ca să nu mă asculte]. Bine că sunt eu fraiera planetei, care învaţă şi nu o să ajungă nimic, vezi Doamne! Bine că sunt eu o ciudată!
Uneori căutăm afecţiune de acolo de unde nu primim şi negăm cea care vine necondiţionat din altă parte. Concluzia? Avem de pierdut, măcar eu recunosc lucrul acesta şi sper să nu se transforme un sentiment frumos într-unul de urât şi plin de ură. [probabil vei interpreta greşit şi fraza asta, ştii tu cine!].
Mai am un an de rezistat şi mă doare când zic asta, căci nu mă aşteptam să zic lucrul acesta.

O să treacă, aşa cum toate trec, doare însă la început.... e al naibii de greu!

FJSClloween

Cu scuzele de rigoare, mă apuc acum să fac un post pe care ar fi trebuit să îl scriu cu vreo trei zile în urmă. Lume, am fost la Bucureşti la petrecerea de Halloween la FJSC. Părinţii mei drăguţi şi scumpi au avut grijă să nu mă lase să merg cu trenul, aşa că au devis să mă aducă ei la Bucureşti. Petrecerea a început pe la 18:00, însă eu am ajuns cu o oră şi jumătate mai târziu. Afară m-a aşteptat Dyna împreună cu Andreea (sper că nu am greşit, de obicei nu reţin numele la început) şi prietenul acesteia. Pot să zic că din momentul în care am intrat pe holul ce ducea spre petrecere, m-am simţit pentru câteva secunde ca în filmele acelea cu studenţi (frumoasă senzaţie). M-am deghizat în vrăjitoare şi m-a însoţit iubitul meu "vărzărel" care a făcut furii în seara aia. Majoritatea au făcut poze cu acesta.

La concursul de costume am luat locul 3. Nu mi-a venit să cred, mai ales că, momentan, sunt o simplă candidată. Ce să zic, sunt oameni de treaba, sociabili şi de abia aştept să ajung acolo.

Iată câteva poze de la petrecere, sper să primesc cât de curând pozele cu mine.

Seara bună!

Puţin obosită mă cert cu tastele să mă lase să scriu.

Spre fericirea mea, m-a lăsat nemernica durere de măsea. Locul s-a desmbflat, coşmarul s-a terminat. Păcat (spre fericirea mea:P) că nu pot să mănânc. Tot răul spre bine.

La naiba, am din nou bâzdâci şi nu pot să îmi revin. Bâzdâcel mi-a invadat încă o dată mintea.

Cam bat câmpii, nu? Andromeda, de abia aştept să îţi văd noua freză.

Aşa e, nu mă pot abţine!

Da mă, da! Sunt ofticată! Şi? Asta e...
Mă oftic că învăţ atâta ca să clachez la un test banal. Mi-am forjat creierul înainte de a a da testul... Cum? Am făcut un alt test, dar acesta era de aptitudini... ia imaginea, calculează, gândeşte-te... bla bla! Când a venit testul de istorie... e cumva vreo problemă? DA! Nu mai pot lega două fraze. Evenimentele sunt, dar ce a făcut fiecare? A... unu ceva cu administraţie... altul cu maghiarii se certa bla... Poate ar fi trebuit să repet mai mult, dar am preferat să scriu texte pentru admitere care este cea mai importantă. Bacul, de luat, îl iau... problema se pune doar în cazul notei...

Mulţi au copiat, dar eu am pus pixul jos şi m-am abţinut să nu explodez...
Colegă: -Anda, ce ai scris la 3?
Eu: -După ce că ai copiat atâta, mă mai întrebi pe mine care am scris trei rânduri?
Am copiat în anii anteriori la materiile ce nu mă interesau. Am ales totuşi să dau bacul la istorie... De aceea nu am vrut să copiez, deşi puteam.

Da ar fi păcat să îmi strice media doar istoria, dar asta este... Greşelile şi consecinţele mele.
Trebuie să recunosc că mi-a lăsat un gust amar şi un pic de regret. Dacă nu învăţam nu îmi păsa, dar aşa... Eh, asta e... sunt lucruri şi mai grave care se petrec în lumea asta.

Să sperăm că week-end-ul va fi pastila perfectă pentru tot stresul acumulat.

La mulţi ani, dragul meu prieten!

Astăzi se împlineşte un an de la infiriparea prieteniei noastre. Nu am stat niciodată despărţiti. Am fost împreuna în orice moment. CHIAR în ORICE moment! Fără glumă. Nu voi uita niciodată momentul în care ai devenit o parte din mine. Te-am îngrijit şi am fost atentă să nu te rănesc şi să te ţin cât pot de mult curat. Ai gustat în acelaşi moment cu mine toate mâncărurile mamei, dar şi porcăriile pe care le cumpăram din comerţ. Îţi mulţumesc că îmi eşti aproape!

În urmă cu un an, pe la ora asta, mă aflam la stomatolog, pe scaun. Domnului doctor se pregătea să creeze o atmosferă plăcută atunci când îmi va face cunoştinţă cu prietenul meu cel mai bun. Da, este vorba despre dragul şi scumpul meu aparat dentar, mai bine spus: Braces!

La mulţi ani!

Măcel

Astăzi am fost tăiată şi cusută!
Am fost să-mi extragă doamna doctor şi cealaltă măsea. Am un obrăjor rotofel şi nu-l simt deloc. Sunt ANESTEZIATĂ. Încă nu au început durerile, însă mi-am luat pastile pentru că simt o mică armată de nervi cum vine spre mine.
Mi-ar plăcea să fac un text în seara asta, dar mă simt epuizată. Fără glumă, chiar nu mă simt OK. Mă duc să trag un pui de somn... vedem ce urmează....

Asa da!

Săptămâna a început promiţător. Mi-e lene să merg la scoală. Mi se pare un secol până ajung, ce să mai zic la întoarcere. Mi-e lene să aştept şi autobuzul.
Astăzi tata mi-a adus o carte în franceză. Nu este ziua mea, dar o iau ca pe un cadou extraordinar. M-a lovit, cum se zice, acolo unde trebuie. Cartea se cheamă: Aide-moi... Aş vrea să vă scriu puţin din prefată (pentru cei care cunosc această limbă):

Je suis morte deux fois. La première fois, j`ai voulu mourir. Je considérais la mort comme l`endroit où la douleur s`arrêterait, où la peur cesserait enfin. La seconde fois, je n`ai pas voulu mourir. En dépit de la douleur et de la peur, j`avais décidé que la vie méritait d`être vécue.

Şi pentru că tot m-am legat de lene.....

Zi de rahat!

Se putea să nu am eu o zi bombă în săptânâna asta? Nu. Normal că nu!
Toate bune şi frumoase. Astăzi, când e şi ziua tatălui meu, eu îmi fac nervi.
Mă chinui să înţeleg ceva cu Andromeda la geografie. Am reuşit cât de cât.

Astăzi m-am enervat la culme, iar acum câteva minute mi s-a vărsat paharul!
Să vezi tu tot, să ştii tu tot! Dar ce naiba sunt eu? OBIECT?

Vreau să mă calmez. Nu mai suport!

Lasă-mă să dorm!

În dimineaţa asta dormeam atât de bine, asta până când Baxy s-a gândit să îmi facă o vizită. Pe la ora 9:00 deschid ochii din cauza lătratului. În faţa mea este cuţu mic care dă din coadă. Închid ochii la loc, dar latră insistent. Mă întorc cu spatele. "Lasă-mă să dorm Baxy!". Sare pe mine, dă din coadă şi cere să fie mângâiat. "Să-mi bag picioarele!". Mă ridic din pat şi mă duc să mă spăl.

În bucătărie, bunica prepară plăcintă de praz. O, da! Mama spală nişte vase. Mă duc la calculator, pe care l-am deschis înainte să mă duc la bucătărie, şi mă apuc să refac ultimul text. Îl postez, apoi mă pun să caut o hartă fizico-geografică a Europei. Nicio şansă! Mă îmbrac şi merg să caut hartă cu ajutorul lui Costin. Da! Am găsit ce trebuia, într-un loc în care, din cauza încăpăţânării mele, nu am vrut să intru. Dar am intrat!

Acum o să înteleg mai bine geografia, fără profesor. Profesoara pe care o am, spune o chestie, se încurcă, iar când ne ascultă ne pune să arătăm nu ştiu ce pe hartă. "Dar nu ne-aţi arătat!". "Nu?". "Atunci notăm acum, probabil am uitat.". MDA!

Noi să fim sănătoşi. Până atunci, LASĂ-MĂ SĂ DORM!

Ultimul să....

Se pare că s-a mai dus o săptămână.

Da, a fost destul de uşoară exceptând faptul că, din păcate, ne dăm seama cam târziu de tot de felul în care este o persoană cu adevarat.

Ora de franceză devine din ce în ce mai plăcută. Este plină de voie şi energie. Cel puţin, eu şi Andromeda radiem de fericire. Suntem foarte încântate.

Pentru că înainte de ultima oră, care astăzi a fost franceza, avem pauza mare, Andromeda, Mireluş şi cu mine, ne-am adus aminte de locul minunat în care am lucrat astă vară. În perioada aceea eram negre de supărare şi poate chiar plângeam de nervi.
Astăzi, cu zâmbetele pe buze, ne amuzăm şi lăsăm să curgă lacrimi de râs. Mulţumim doamna Sanda că ne-aţi chinui 2 luni de zile ca să ne amuzăm o viaţă întreagă!

Şi ca să nu rămână nimeni nedumerit de ce am pus "Ultimul să...", vă spun acum:

"Ultimul să ridice clanţa!"

AU! Nu m-a durut.

Din zi în zi încep să mă trezesc şi mai greu, şi mai greu. Mă gândesc cu oroare când se va schimba ora, mă mumificaţi în bancă!

Astăzi, ca în orice zi de altfel, m-am trezit la timp (premiul Nobel vă rog). M-am învârtit aiurea prin casă şi evident am trezit-o pe mama care dormea foarte bine, încercând să îmi fac gheozdanul.

Despre şcoala nu prea am ce să povestesc, doar că devine monotonă şi într-un fel simt că nu se implică niciun profesor aşa cum trebuie, cu mici excepţii: română, franceză şi oarecum istorie căci acolo măcar avem materia în comparaţie cu alte ore.

Să sărim peste lucrurile astea neinteresante şi hai să ating punctul important.

Mi-am scos măseaua de minte.

Nu, nu a durut. Noroc că este o doctoră bună. Uitaţi-o pe mititica mea. Acum o pot privi mai uşor, nu mai am nevoie de oglindă.
Am buza amorţită, limba se plimbă şi ea prin gură.
Simt cum se duce anestezia şi mă apucă durerea. Mă pregătesc pentru ce este mai rău.

Vişine...

Astăzi a fost o zi încărcată, uşor agitată, dar am terminat totul cu o aromă de vişine pe buze. Pe lângă varză (că v-am tot stresat atâta), vă recomand VIŞINELE. Nu le este sezonul acum, dar un Prigat sau un compot de-al bunicii este bine venit.


Prima oră a fost OK: Muzică. Ne-am destins sufletele cu "Ani de liceu" şi am avut o uşoară tentativă în a cânta: "Decebal". Noroc că nu am făcut acest lucru şi iată rezultatul: am supravieţuit!

A doua oră: Sport. Am reuşit să sar 1,85m lucru pentru care sunt mândră de mine (altele sar şi 2m, dar asta este partea a doua). Altă performanţă: am murdărit cămaşa în mai puţin de 2 minute cu ajutorul mingii medicinale. Partea bună este că am reuşit să arunc cât de cât.

A treia oră: Filosofie. Profesoară nervoasă, foarte supărată, însă mi-a aruncat un zâmbet plăcut în momentul în care a vazut ce am în cap. Cine ştie, cunoaşte.

A patra oră: Universală. Trebuie să recunosc că în clasa a 11-a nici nu voiam să aud de ea şi m-am bucurat ca nu am studiat-o în acel an. Acum, vin şi completez:"Păcat că nu am făcut din a 11-a şi fac deabea acum, dar hei, trebuie să fiu fericită pentru asta. Sunt oarecum norocoasă."

A cincea oră: Informatică. Navigare pe forum FJSC şi creat pagină HTML.

După această oră, mare incident. Mă cert cu Andromeda, fapt care duce la crearea unei oarecare distanţe între noi. Sper că nu pentru multă vreme.
P.S: Gândeşte-te că acest lucru care îl fac, de multe ori inconştient, se poate numi defect. Suntem oameni, toţi avem aşa ceva. Eu tot ţin la tine şi te accept aşa cum eşti. Te pup.

Şi în final, ultima oră: Franceză. Oră frumoasă ca de fiecare dată, însă oboseala acumulată s-a făcut simţită: nu am vrut să citesc şi aveam de gând să rămân aşa toată ora, dar până la urmă am tradus o parte text.

În sfârşit mi-am luat imprimantă cu ajutorul lui Costin căruia îi mulţumesc. Am luat şi Prigat de vişine la ofertă. Am făcut 50-50: el o stică, eu jumătate. Am băut amândoi din a mea. Sunt bestiale vişinele, încă le simt gustul! Miam! Sper să vă plouă în gură!

Ea este, mă!

Ea, mica mea prietenă, a acceptat să pozeze cu mine pe covor. Ştiu că este puţin "bătută", dar în salată va fi gustoasă. Deci, cine vine la o salată ? Fac eu cinste!

Ups, se pare că am uitat un mic detaliu. Nu mai am ulei şi oţet. Cine aduce, are jumătate de salată din partea mea. Hai, cine se alătură?

Intenţia mea este de a sugera consumarea de alimente mai sănătoase. Varza este unul din acestea, deci caracterul acestui cuvânt este cel originar, fără interpretări care să-l transforme într-un cuvânt jignitor.

Noapte bună, pe mâine!

The final countdown...

Sunt bolnavă. Sufăr de o boală grea : LENEA.

Caut tratament.

Cine are cunoştinţe în cauză, rog să mă contacteze.

Până atunci îmi fac un cocktail de varză.

Bye!

Everything you know is wrong

Ruşine!

Să îmi fie ruşine! Mi-am cam ignorat "copilul"(câinele) şi l-am lăsat în voia sorţii (Eh, pe dracu! Minte!). Adevărul este că nu am mai scris... oboseala îşi vede efectul. S-a însurat fratimiu. Oficial are verighetă, oficial am cumnată şi oficial este OK.

La liceu numai avem voie să mâncăm. Pe tema asta a discutat mai mult Andromeda mea, motiv pentru care îi mulţumesc.

Sunt obosită, dar nu vreau să dorm. La naiba, în puii mei! Beach!

Noapte buna

La naiba! Nu îmi este somn.... hă hă hă...

Să scriu o poveste pentru copilaşi? Mmmm....

AVERTISMENT: Această poveste este o invenţie tâmpească şi conţine limbaj inadecvat.

A fost odată ca niciodată... [formulă gresită].
Trăia odată un împărat...[are farmec nu?] mai amărât aşa de felul lui.pentru că avea o nevasta tampită. [Evident, ca în orice basm trebuie să introducem 3 bucati de moştenitori, presupuşi fii de crai].
Problema împăratului era că baieţii săi erau tripleţi, iar din aceast moment se încurcă ecuaţia. Care dintre cei trei, era era fiul cel mic de trebuia să fie trimis să se bată cu balaur pentru a-i aduce tăticului tone de ţuică şi pălincă? Pai nu prea ştiu. Să dăm cu banul!
Într-o zi împaratul nostru a decis... :
- Omor doi, răman cu unu şi acela sigur va fi cel mai mic dintre toti..
Zis şi făcut! Se apucă împăratul şi măcelării toţi bărbaţii din sat până ramase unul singur Problema era ca fiii de crai, în acea zi erau la bunici şi tatăl lor, deştept de fel nu şi-a dat seama şi a uitat de ei. După ce i-a văzut, şi-a dat seama de gafa făcută.
Pentru asta a trebuit să îi trimită pe toţi flăcăii la vrajitoarea prişpută din toată împărăţia, să iî aducă nu ştiu ce licoare ca să recupereze populaţia masculină, altminteri o belea.
Astfel, plecară boracii noştri prin pădure şi ajunseră la vrajitoare care mesteca toată ziua într-un cazan de zici ca era plin. Baba avea 3 fete la fel de frumoase şi adorabile ca ea: urate şi răpciugoase. Semănau leit cu mă-sa. De teamă ca nu cumva să fie furate de necunoscuţi prin pădure, mă-sa le puse radar la nas şi un beculeţ roşu aşa că era "trendy".

[.....] bla bla

[.....] blahhh

[.....] blaaaaaaahhhhh [hapciu! nţţţ nţţţ]

[.....] [am pierdut rândul....]

[ups am dat delete....]

În fine oricum nu era interesantă partea aia. Cine e curios să ştie exact firul acţiunii acestei poveşti? Sunt atât de plictisitoare, dar până la urmă tot se găseşte un fraier să citească.

Şi ajung fiii noştri de crai, [ce ajung nu se ştie...] la palat, [ahhh da! la palat...] cu 4 cărute Într-una mai era o sticlă cam de 2 degete, iar in celelalte 3 trăsuri, evident. erau pline, cu una bucata crai beat mort de îi curgeau mucii pe lângă roată.


[Reclama ascunsă: Acum, cu noul NUROFEN scapi imediat de răceala... până şi de muci....]...


Şi ca în orice poveste unde cineva trebuie să moară, mă simt obligată să mă arunc pe geam... Dacă porcul zboară, atunci pot şi eu!


BANZAIII .... ofticaţi-vă Am sărit cu tot cu cearseaf! I`m aliveeeeeeee.... hai că mă duc şi eu prin padure [pat] să mă odihnesc....

Noapte bună copilaşi!

Da?

Îmi pare rău că după atâta timp, conştientizezi anumite lucruri. De ce la început totul pare perfect? Pentru că nu spunem şi mintim. Păcat. Dezamagire totală.

Euforie

Zâmbet! Pozitivism şi putere de muncă, entuziasm şi încredere în sine... = succes.
Aujourd'hui je suis heureuse .


OCS-Razna
Chiar nu ma intereseaza,
Parerea celorlalti nu conteaza
Nu-mi pasa, stiu c-or sa vorbeasca,
Nebuniei mele sa se-mpotriveasca...

Inseamna atat de putin pentru mine
Oricum fac cam tot ce imi vine
Nu urmaresc chiar sa displac
Dar refuz mereu sa va fac pe plac

Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale,
Camasi de forta dantelate,
Reflexe neconditionate
Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale,
Camasi de forta dantelate,
Reflexe preaconditionate

Nu imi pasa ce-or sa zica
Stiu oricum c-or sa-mi poarte pica
Tu esti mai putin nebun decat mine
Eu sunt cel ce stie totul despre tine
Sunt nebun, imi spun nebun, ma simt nebun,
Sunt nebun, imi spun nebun, nu sunt nebun,
Razna am luat-o cu totii
Dar voi ca tontii nu observati
Ca am luat-o razna cu totii dar eu...

Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale,
Camasi de forta dantelate,
Reflexe neconditionate
Vad sanatorii cu balcoane,
Borcane de pastile goale,
Camasi de forta dantelate,
Reflexe preaconditionate

School....

Hai că încet, încet îmi cunosc şi eu profesorii, cei nou-veniţi evident.
J'espére ca anul acesta să nu am probleme, in rest multă poftă de muncă şi învăţat: măcar acum la început că nu s-a predat nimic. Ooooo, da!