A trecut ceva timp de când am avut serbarea la liceu.
Se pare că mi-am luat inima în dinţi ş-am zis "am să cânt în faţa tuturor...". Zis şi făcut. Mi-am ales să cânt separat, nu în cadrul corului, în care de altfel am şi cântat. Am intrat primii, în piesa celor mici de clasa a V-a. M-au uimit copiii ăştia. Din punctul meu de vedere ei au făcut toată serbarea... foarte talentaţi, 7 fac chitara, alţi 2 dansuri moderne... ce mai... ne-au dat pe spate! Ne-au "bătut la fund" pe toţi.
Revenind la momentul meu. Joi, 18 decembrie, am cântat "În seara de Crăciun". Am avut emoţii, am cântat fără negativ, doar acapela... Şi bine am făcut, pentru că m-am auzit aşa cum trebuia. Când am început să cânt s-a făcut instantaneu linişte în sală, lucru care mi-a dat încredere în mine şi am zis "hai să vadă ce poate Anda". De unde.... am cântat OK, până când s-au apucat ei, pe la sfârşit, să mă aplaude... mi s-a rupt firul, a început vocea să tremure... şi totuşi... deşi în spate o clasă de a 10-a a râs, restul m-a aplaudat şi au strigat "BRAVO". Este greu să ai curaj să faci aşa ceva... Mi-am dat seama că până şi piţipoancele alea care habar n-au să cânte au mai mult curaj decât mine. La naiba, fatăăă!!
Pe această cale îi mulţumesc lui Ciprian... care stătea în faţă şi se chinuia să-mi facă semne "ajutătoare"... îi cer scuze, dar eram prinsă în moment. Mulţumesc şi Andromedei care m-a filmat... şi... celora care m-au ascultat!
Sărbători fericite....!
Se pare că mi-am luat inima în dinţi ş-am zis "am să cânt în faţa tuturor...". Zis şi făcut. Mi-am ales să cânt separat, nu în cadrul corului, în care de altfel am şi cântat. Am intrat primii, în piesa celor mici de clasa a V-a. M-au uimit copiii ăştia. Din punctul meu de vedere ei au făcut toată serbarea... foarte talentaţi, 7 fac chitara, alţi 2 dansuri moderne... ce mai... ne-au dat pe spate! Ne-au "bătut la fund" pe toţi.
Revenind la momentul meu. Joi, 18 decembrie, am cântat "În seara de Crăciun". Am avut emoţii, am cântat fără negativ, doar acapela... Şi bine am făcut, pentru că m-am auzit aşa cum trebuia. Când am început să cânt s-a făcut instantaneu linişte în sală, lucru care mi-a dat încredere în mine şi am zis "hai să vadă ce poate Anda". De unde.... am cântat OK, până când s-au apucat ei, pe la sfârşit, să mă aplaude... mi s-a rupt firul, a început vocea să tremure... şi totuşi... deşi în spate o clasă de a 10-a a râs, restul m-a aplaudat şi au strigat "BRAVO". Este greu să ai curaj să faci aşa ceva... Mi-am dat seama că până şi piţipoancele alea care habar n-au să cânte au mai mult curaj decât mine. La naiba, fatăăă!!
Pe această cale îi mulţumesc lui Ciprian... care stătea în faţă şi se chinuia să-mi facă semne "ajutătoare"... îi cer scuze, dar eram prinsă în moment. Mulţumesc şi Andromedei care m-a filmat... şi... celora care m-au ascultat!
Sărbători fericite....!
7 comentarii:
Contactul cu publicul e o chestie a naibii de nasoala orice ai face (cantat, urlat, discursuri, stand-up).
Bravo pentru curaj!
Unde e filmarea?
Avem sanse sa vedem inregistrarea?
Omul are 2 temeri primordiale: frica de moarte si frica de a aparea in fata unei multimi ostile.
Sanatate!
cred ca o sa pun un post cu filmarea, chiar daca am falsat la sfarsit :D
Multumim:D
:D maine, ca acum nu sunt acasa :D
sunt mandra de tine!mi-e dor de momentele alea, cand ne cantai vama veche pe scari la Notre-Dame...
Trimiteți un comentariu