miercuri, 5 noiembrie 2008

Aceeaşi stare!

Aceeaşi stare nasoală de câteva luni încoace. Se putea să scap de ea? Nu! Evident. De ce să fie bine şi să nu am bătăi de cap? Pentru că m-aş plictisi vezi Doamne. Nu pot auzi şi eu o vorbă bună! Îţi mulţumesc! Mama e singura care mă ţine pe linia de plutire şi evident, visele care le am pentru viitorul meu. Lasă să fiu eu proastă că învăt şi să fiu încă o dată proastă că stric tusul de la imprimantă pentru 2 pagini ca să iau o notă la o materie [ca să nu mă asculte]. Bine că sunt eu fraiera planetei, care învaţă şi nu o să ajungă nimic, vezi Doamne! Bine că sunt eu o ciudată!
Uneori căutăm afecţiune de acolo de unde nu primim şi negăm cea care vine necondiţionat din altă parte. Concluzia? Avem de pierdut, măcar eu recunosc lucrul acesta şi sper să nu se transforme un sentiment frumos într-unul de urât şi plin de ură. [probabil vei interpreta greşit şi fraza asta, ştii tu cine!].
Mai am un an de rezistat şi mă doare când zic asta, căci nu mă aşteptam să zic lucrul acesta.

O să treacă, aşa cum toate trec, doare însă la început.... e al naibii de greu!

2 comentarii:

hybrid4u spunea...

si eu ma tot incurajez... asa e la inceput. dar cum naiba se face ca inceputul tine dateva luni? ce faci cand ajungi la mijloc? :O

Anonim spunea...

Imi pare rau ca gandesti asa. As vrea sa te bucuri de acest an de liceu. Nu te consuma prea tare. Nu-ti fa griji. Un viitor frumos tot te asteapta. Distreaza-te cat mai mult. Va fi bine! :)