Aşa e, nu mă pot abţine!

Da mă, da! Sunt ofticată! Şi? Asta e...
Mă oftic că învăţ atâta ca să clachez la un test banal. Mi-am forjat creierul înainte de a a da testul... Cum? Am făcut un alt test, dar acesta era de aptitudini... ia imaginea, calculează, gândeşte-te... bla bla! Când a venit testul de istorie... e cumva vreo problemă? DA! Nu mai pot lega două fraze. Evenimentele sunt, dar ce a făcut fiecare? A... unu ceva cu administraţie... altul cu maghiarii se certa bla... Poate ar fi trebuit să repet mai mult, dar am preferat să scriu texte pentru admitere care este cea mai importantă. Bacul, de luat, îl iau... problema se pune doar în cazul notei...

Mulţi au copiat, dar eu am pus pixul jos şi m-am abţinut să nu explodez...
Colegă: -Anda, ce ai scris la 3?
Eu: -După ce că ai copiat atâta, mă mai întrebi pe mine care am scris trei rânduri?
Am copiat în anii anteriori la materiile ce nu mă interesau. Am ales totuşi să dau bacul la istorie... De aceea nu am vrut să copiez, deşi puteam.

Da ar fi păcat să îmi strice media doar istoria, dar asta este... Greşelile şi consecinţele mele.
Trebuie să recunosc că mi-a lăsat un gust amar şi un pic de regret. Dacă nu învăţam nu îmi păsa, dar aşa... Eh, asta e... sunt lucruri şi mai grave care se petrec în lumea asta.

Să sperăm că week-end-ul va fi pastila perfectă pentru tot stresul acumulat.

La mulţi ani, dragul meu prieten!

Astăzi se împlineşte un an de la infiriparea prieteniei noastre. Nu am stat niciodată despărţiti. Am fost împreuna în orice moment. CHIAR în ORICE moment! Fără glumă. Nu voi uita niciodată momentul în care ai devenit o parte din mine. Te-am îngrijit şi am fost atentă să nu te rănesc şi să te ţin cât pot de mult curat. Ai gustat în acelaşi moment cu mine toate mâncărurile mamei, dar şi porcăriile pe care le cumpăram din comerţ. Îţi mulţumesc că îmi eşti aproape!

În urmă cu un an, pe la ora asta, mă aflam la stomatolog, pe scaun. Domnului doctor se pregătea să creeze o atmosferă plăcută atunci când îmi va face cunoştinţă cu prietenul meu cel mai bun. Da, este vorba despre dragul şi scumpul meu aparat dentar, mai bine spus: Braces!

La mulţi ani!

Măcel

Astăzi am fost tăiată şi cusută!
Am fost să-mi extragă doamna doctor şi cealaltă măsea. Am un obrăjor rotofel şi nu-l simt deloc. Sunt ANESTEZIATĂ. Încă nu au început durerile, însă mi-am luat pastile pentru că simt o mică armată de nervi cum vine spre mine.
Mi-ar plăcea să fac un text în seara asta, dar mă simt epuizată. Fără glumă, chiar nu mă simt OK. Mă duc să trag un pui de somn... vedem ce urmează....

Asa da!

Săptămâna a început promiţător. Mi-e lene să merg la scoală. Mi se pare un secol până ajung, ce să mai zic la întoarcere. Mi-e lene să aştept şi autobuzul.
Astăzi tata mi-a adus o carte în franceză. Nu este ziua mea, dar o iau ca pe un cadou extraordinar. M-a lovit, cum se zice, acolo unde trebuie. Cartea se cheamă: Aide-moi... Aş vrea să vă scriu puţin din prefată (pentru cei care cunosc această limbă):

Je suis morte deux fois. La première fois, j`ai voulu mourir. Je considérais la mort comme l`endroit où la douleur s`arrêterait, où la peur cesserait enfin. La seconde fois, je n`ai pas voulu mourir. En dépit de la douleur et de la peur, j`avais décidé que la vie méritait d`être vécue.

Şi pentru că tot m-am legat de lene.....

Zi de rahat!

Se putea să nu am eu o zi bombă în săptânâna asta? Nu. Normal că nu!
Toate bune şi frumoase. Astăzi, când e şi ziua tatălui meu, eu îmi fac nervi.
Mă chinui să înţeleg ceva cu Andromeda la geografie. Am reuşit cât de cât.

Astăzi m-am enervat la culme, iar acum câteva minute mi s-a vărsat paharul!
Să vezi tu tot, să ştii tu tot! Dar ce naiba sunt eu? OBIECT?

Vreau să mă calmez. Nu mai suport!

Lasă-mă să dorm!

În dimineaţa asta dormeam atât de bine, asta până când Baxy s-a gândit să îmi facă o vizită. Pe la ora 9:00 deschid ochii din cauza lătratului. În faţa mea este cuţu mic care dă din coadă. Închid ochii la loc, dar latră insistent. Mă întorc cu spatele. "Lasă-mă să dorm Baxy!". Sare pe mine, dă din coadă şi cere să fie mângâiat. "Să-mi bag picioarele!". Mă ridic din pat şi mă duc să mă spăl.

În bucătărie, bunica prepară plăcintă de praz. O, da! Mama spală nişte vase. Mă duc la calculator, pe care l-am deschis înainte să mă duc la bucătărie, şi mă apuc să refac ultimul text. Îl postez, apoi mă pun să caut o hartă fizico-geografică a Europei. Nicio şansă! Mă îmbrac şi merg să caut hartă cu ajutorul lui Costin. Da! Am găsit ce trebuia, într-un loc în care, din cauza încăpăţânării mele, nu am vrut să intru. Dar am intrat!

Acum o să înteleg mai bine geografia, fără profesor. Profesoara pe care o am, spune o chestie, se încurcă, iar când ne ascultă ne pune să arătăm nu ştiu ce pe hartă. "Dar nu ne-aţi arătat!". "Nu?". "Atunci notăm acum, probabil am uitat.". MDA!

Noi să fim sănătoşi. Până atunci, LASĂ-MĂ SĂ DORM!

Ultimul să....

Se pare că s-a mai dus o săptămână.

Da, a fost destul de uşoară exceptând faptul că, din păcate, ne dăm seama cam târziu de tot de felul în care este o persoană cu adevarat.

Ora de franceză devine din ce în ce mai plăcută. Este plină de voie şi energie. Cel puţin, eu şi Andromeda radiem de fericire. Suntem foarte încântate.

Pentru că înainte de ultima oră, care astăzi a fost franceza, avem pauza mare, Andromeda, Mireluş şi cu mine, ne-am adus aminte de locul minunat în care am lucrat astă vară. În perioada aceea eram negre de supărare şi poate chiar plângeam de nervi.
Astăzi, cu zâmbetele pe buze, ne amuzăm şi lăsăm să curgă lacrimi de râs. Mulţumim doamna Sanda că ne-aţi chinui 2 luni de zile ca să ne amuzăm o viaţă întreagă!

Şi ca să nu rămână nimeni nedumerit de ce am pus "Ultimul să...", vă spun acum:

"Ultimul să ridice clanţa!"

AU! Nu m-a durut.

Din zi în zi încep să mă trezesc şi mai greu, şi mai greu. Mă gândesc cu oroare când se va schimba ora, mă mumificaţi în bancă!

Astăzi, ca în orice zi de altfel, m-am trezit la timp (premiul Nobel vă rog). M-am învârtit aiurea prin casă şi evident am trezit-o pe mama care dormea foarte bine, încercând să îmi fac gheozdanul.

Despre şcoala nu prea am ce să povestesc, doar că devine monotonă şi într-un fel simt că nu se implică niciun profesor aşa cum trebuie, cu mici excepţii: română, franceză şi oarecum istorie căci acolo măcar avem materia în comparaţie cu alte ore.

Să sărim peste lucrurile astea neinteresante şi hai să ating punctul important.

Mi-am scos măseaua de minte.

Nu, nu a durut. Noroc că este o doctoră bună. Uitaţi-o pe mititica mea. Acum o pot privi mai uşor, nu mai am nevoie de oglindă.
Am buza amorţită, limba se plimbă şi ea prin gură.
Simt cum se duce anestezia şi mă apucă durerea. Mă pregătesc pentru ce este mai rău.

Vişine...

Astăzi a fost o zi încărcată, uşor agitată, dar am terminat totul cu o aromă de vişine pe buze. Pe lângă varză (că v-am tot stresat atâta), vă recomand VIŞINELE. Nu le este sezonul acum, dar un Prigat sau un compot de-al bunicii este bine venit.


Prima oră a fost OK: Muzică. Ne-am destins sufletele cu "Ani de liceu" şi am avut o uşoară tentativă în a cânta: "Decebal". Noroc că nu am făcut acest lucru şi iată rezultatul: am supravieţuit!

A doua oră: Sport. Am reuşit să sar 1,85m lucru pentru care sunt mândră de mine (altele sar şi 2m, dar asta este partea a doua). Altă performanţă: am murdărit cămaşa în mai puţin de 2 minute cu ajutorul mingii medicinale. Partea bună este că am reuşit să arunc cât de cât.

A treia oră: Filosofie. Profesoară nervoasă, foarte supărată, însă mi-a aruncat un zâmbet plăcut în momentul în care a vazut ce am în cap. Cine ştie, cunoaşte.

A patra oră: Universală. Trebuie să recunosc că în clasa a 11-a nici nu voiam să aud de ea şi m-am bucurat ca nu am studiat-o în acel an. Acum, vin şi completez:"Păcat că nu am făcut din a 11-a şi fac deabea acum, dar hei, trebuie să fiu fericită pentru asta. Sunt oarecum norocoasă."

A cincea oră: Informatică. Navigare pe forum FJSC şi creat pagină HTML.

După această oră, mare incident. Mă cert cu Andromeda, fapt care duce la crearea unei oarecare distanţe între noi. Sper că nu pentru multă vreme.
P.S: Gândeşte-te că acest lucru care îl fac, de multe ori inconştient, se poate numi defect. Suntem oameni, toţi avem aşa ceva. Eu tot ţin la tine şi te accept aşa cum eşti. Te pup.

Şi în final, ultima oră: Franceză. Oră frumoasă ca de fiecare dată, însă oboseala acumulată s-a făcut simţită: nu am vrut să citesc şi aveam de gând să rămân aşa toată ora, dar până la urmă am tradus o parte text.

În sfârşit mi-am luat imprimantă cu ajutorul lui Costin căruia îi mulţumesc. Am luat şi Prigat de vişine la ofertă. Am făcut 50-50: el o stică, eu jumătate. Am băut amândoi din a mea. Sunt bestiale vişinele, încă le simt gustul! Miam! Sper să vă plouă în gură!

Ea este, mă!

Ea, mica mea prietenă, a acceptat să pozeze cu mine pe covor. Ştiu că este puţin "bătută", dar în salată va fi gustoasă. Deci, cine vine la o salată ? Fac eu cinste!

Ups, se pare că am uitat un mic detaliu. Nu mai am ulei şi oţet. Cine aduce, are jumătate de salată din partea mea. Hai, cine se alătură?

Intenţia mea este de a sugera consumarea de alimente mai sănătoase. Varza este unul din acestea, deci caracterul acestui cuvânt este cel originar, fără interpretări care să-l transforme într-un cuvânt jignitor.

Noapte bună, pe mâine!

The final countdown...

Sunt bolnavă. Sufăr de o boală grea : LENEA.

Caut tratament.

Cine are cunoştinţe în cauză, rog să mă contacteze.

Până atunci îmi fac un cocktail de varză.

Bye!

Everything you know is wrong

Ruşine!

Să îmi fie ruşine! Mi-am cam ignorat "copilul"(câinele) şi l-am lăsat în voia sorţii (Eh, pe dracu! Minte!). Adevărul este că nu am mai scris... oboseala îşi vede efectul. S-a însurat fratimiu. Oficial are verighetă, oficial am cumnată şi oficial este OK.

La liceu numai avem voie să mâncăm. Pe tema asta a discutat mai mult Andromeda mea, motiv pentru care îi mulţumesc.

Sunt obosită, dar nu vreau să dorm. La naiba, în puii mei! Beach!