După două ore în care ne-am delectat la nefumători (la fumători nu aveai loc, călcai pe kinderi), ne-am hotărât să mergem prin Carrefour să ne relaxăm privirile printre rafturi. Zis şi făcut. Plecăm ţup-ţup la staţie să prindem 43 de Carrefour."Poate trece pe lângă noi şi-l pierdem", ziceam tot timpul. Cei doi, mai mai să-mi astupe gura şi îmi ziceau să nu mai cobesc. Dar, când ne gândeam că ÎN SFÂRŞIT am ajuns în staţie, ce să vezi? Trece pe lângă noi 43 Carrefour.
Nu m-au bătut, evident, dar a trebuit să mergem de la Biblioteca Judeţeană pe jos până la Casa de Cultură ca să prindem 100 de Carrefour. Zis şi făcut. Pe drum, aceeaşi prosteală, dar alte glume. Înainte să ajungem la staţie, mă gândesc să grăiesc formula magică: "Dacă-l pierdem şi p-ăsta?". La această replică am primit şi răspunsul cunoscut. "NU MAI COBII!". Ok, ok. Când ajungem lângă staţie, ghici cine ne trece prin faţă? 100 Carrefour! L-am pierdut şi p-ăsta!
Ce să facem, ce să facem? Ne-am hotărât să aşteptăm următoarea maşină de 100C. Pentru că acolo este amenajat un parc pentru copii, ne-am dat în leagăn, balansuar, iar la un moment dat am mâncat nişte floricele cu gust de caşcaval şi miros de şosete. Au trecut vreo două maşini de 100, numai de Carrefour nu venea. Am zis că la următorul urcăm indiferent, iar de la cap de linie vedem noi ce facem.
Ne "bălăngăneam" noi pe balansuar, mâncam floricele şi, dintr-odată, ghici ce văd la semafor... 100CAFFEROUR. Sari lume şi fugi în staţie. În sfârşit am mers în Carrefour. Am ajuns pe la 18:30 ca să aflăm că la19:00 se închide. O, da.. Ne-am băgat pe la muzică p-acolo. Eu am zdrangănit chitara groaznic de dezacordată, iar Elena pianul. Cristi nu făcea altceva decât să ne suporte sunetele îngrozitoare şi să ne încurajeze. La 19:00 am plecat, iar de aici în colo nu vă mai interesează ce a fost... The end :|
Nu m-au bătut, evident, dar a trebuit să mergem de la Biblioteca Judeţeană pe jos până la Casa de Cultură ca să prindem 100 de Carrefour. Zis şi făcut. Pe drum, aceeaşi prosteală, dar alte glume. Înainte să ajungem la staţie, mă gândesc să grăiesc formula magică: "Dacă-l pierdem şi p-ăsta?". La această replică am primit şi răspunsul cunoscut. "NU MAI COBII!". Ok, ok. Când ajungem lângă staţie, ghici cine ne trece prin faţă? 100 Carrefour! L-am pierdut şi p-ăsta!
Ce să facem, ce să facem? Ne-am hotărât să aşteptăm următoarea maşină de 100C. Pentru că acolo este amenajat un parc pentru copii, ne-am dat în leagăn, balansuar, iar la un moment dat am mâncat nişte floricele cu gust de caşcaval şi miros de şosete. Au trecut vreo două maşini de 100, numai de Carrefour nu venea. Am zis că la următorul urcăm indiferent, iar de la cap de linie vedem noi ce facem.
Ne "bălăngăneam" noi pe balansuar, mâncam floricele şi, dintr-odată, ghici ce văd la semafor... 100CAFFEROUR. Sari lume şi fugi în staţie. În sfârşit am mers în Carrefour. Am ajuns pe la 18:30 ca să aflăm că la19:00 se închide. O, da.. Ne-am băgat pe la muzică p-acolo. Eu am zdrangănit chitara groaznic de dezacordată, iar Elena pianul. Cristi nu făcea altceva decât să ne suporte sunetele îngrozitoare şi să ne încurajeze. La 19:00 am plecat, iar de aici în colo nu vă mai interesează ce a fost... The end :|
