Asa da!

Săptămâna a început promiţător. Mi-e lene să merg la scoală. Mi se pare un secol până ajung, ce să mai zic la întoarcere. Mi-e lene să aştept şi autobuzul.
Astăzi tata mi-a adus o carte în franceză. Nu este ziua mea, dar o iau ca pe un cadou extraordinar. M-a lovit, cum se zice, acolo unde trebuie. Cartea se cheamă: Aide-moi... Aş vrea să vă scriu puţin din prefată (pentru cei care cunosc această limbă):

Je suis morte deux fois. La première fois, j`ai voulu mourir. Je considérais la mort comme l`endroit où la douleur s`arrêterait, où la peur cesserait enfin. La seconde fois, je n`ai pas voulu mourir. En dépit de la douleur et de la peur, j`avais décidé que la vie méritait d`être vécue.

Şi pentru că tot m-am legat de lene.....