vineri, 17 octombrie 2008

Ultimul să....

Se pare că s-a mai dus o săptămână.

Da, a fost destul de uşoară exceptând faptul că, din păcate, ne dăm seama cam târziu de tot de felul în care este o persoană cu adevarat.

Ora de franceză devine din ce în ce mai plăcută. Este plină de voie şi energie. Cel puţin, eu şi Andromeda radiem de fericire. Suntem foarte încântate.

Pentru că înainte de ultima oră, care astăzi a fost franceza, avem pauza mare, Andromeda, Mireluş şi cu mine, ne-am adus aminte de locul minunat în care am lucrat astă vară. În perioada aceea eram negre de supărare şi poate chiar plângeam de nervi.
Astăzi, cu zâmbetele pe buze, ne amuzăm şi lăsăm să curgă lacrimi de râs. Mulţumim doamna Sanda că ne-aţi chinui 2 luni de zile ca să ne amuzăm o viaţă întreagă!

Şi ca să nu rămână nimeni nedumerit de ce am pus "Ultimul să...", vă spun acum:
"Ultimul să ridice clanţa!"

0 comentarii: