Eşti un om minunat, îţi mulţumesc pentru tot :X !!!
Distracţie plăcută tuturor de revelion!
miercuri, 31 decembrie 2008
HAPPY
Nu credeam că am să mai reuşesc vreodată să mă simt aşa.
Eşti un om minunat, îţi mulţumesc pentru tot :X !!!
Distracţie plăcută tuturor de revelion!
Eşti un om minunat, îţi mulţumesc pentru tot :X !!!
Distracţie plăcută tuturor de revelion!
miercuri, 24 decembrie 2008
Nostalgie
Stau şi mă uit la calendar... 24 decembrie... Mă întorc puţin în timp... acum... 10 ani...
24 decembrie 1998
Calculator? Ce e ăla? La ora asta sigur eram la colindat. Mama acasă avea cozonacii terminaţi, bunica aranja friptura ca să o bage la cuptor, în timp ce sarmanele sfârâiau pe aragaz. Un miros pregnant şi pătrunzător amăgea toate simţurile... Copil fiind, nu mai aveam răbdare să se termine postul. De la spovedanie dădeam imediat cu nasul prin salata de boeuf, pe la cozonac, prin crema pe care mama urma să o puna la prăjitură. Aveam, ca în fiecare an, un brad mare pe care îl împodobeam împreună cu mama încă de pe 17 decembrie... eram foarte insistentă. Seara mă aşezam sub brad, aprindeam luminiţele şi-mi afişam un aer de poetă. Scriam Moşului, scriam ceea ce vreau eu pentru ceilalţi, niciodată nu am ştiut ce jucării vreau pentru că orice primeam mă bucura. Îi scriam Moşului în aşa manieră încât să aducă fericire, sănătate pentru că "ştiam eu că el e mână-n mână cu Doamne-Doamne...". Simţeam că sunt sărbători, seara primeam colindători... Că tot veni vorba, la 5 ani a venit "Moşul" la mine. Ţin minte şi acum cât de mult l-a aşteptat, iar când a intrat pe uşă nu ştiam cum să scap de el. Săream în braţele cui nimeream, mă ascundeam sub masă, refuzam să îi spun poezii. Îmi zicea că jos are o sanie maaaaare cu jucării... Eram în stare să renunţ la tot doar să nu-i spun poezii! Am totul filmat, poate reuşesc să le trec pe un DVD someday... Şi, ca să nu mă lungesc, am zis poezii, dar nu MOŞULUI, ci la camera care mă filma... :D. Când să plece "bătrânul", a sunat la uşă şi a deschis dânsul. Erau colindători. În secunda doi, 3 dintre cei 4 colindători erau deja pe la etajul 3. Se speriaseră. Nu pot uita imaginea fratelui meu care, fiind mai mare ca mine şi deci de vârstă apropiată cu cei care colindau, mânca din banană şi râdea de ei... I-a chemat să colinde şi, săracii copii, au prins curaj şi s-au întors. Acum 10 ani... nu cred că apuca priza să "se răcească", aşa de mulţi colindători veneau... Deja sunt prea melencolică, şi, deşi v-am spus doar câteva lucruri, în mintea mea am foarte multe imagini pe care nu cred că aş putea să vi le împărtăşesc pe această cale.
24 decembrie 2008
Am dormit până la ora 9. Am pornit televizorul şi m-am uitat la "POKEMON". WOW, de când nu am mai văzut desenul acesta animat... eram clasa a V-a şi colecţionam poze cu acei "prieteni-animale". Bunica circula prin casă, pe uşi. A luat cratiţa cu sarmale şi a pus-o la fiert... Tata... butonează televizotul, maşina de spălat s-a stricat (acum 10 ani doar ce o cumpărasem). Se termină filmul, mă pun la birou, deschid cartea cu ortografie, lexic şi toate cele. Mă apuc să scriu despre DIFTONG şi îmi amintesc de doamna mea dirigintă. Minunat om! Dacă nu era dânsa, nu ştiam eu noile norme ale DOOM-ului. Baxy a venit ca "vijelia" pe uşă şi s-a aruncat pe pieptul meu... hehe... iepuroiul meu... Brad... păi... nu am brad... doar nişte crenguţe pe care am aruncat nişte beteală şi câteva globuleţe. Luminiţele sunt la geam, însă doar seara mă bucur de ele, normal! Doar atunci este întuneric... Colindători... să fiu a naibii... s-a înroşit soneria de câţi am primit... De unde.... Chiar mă mir de ce nu avem colindători. Doar două grupuri am primit şi restul ... pauză... Decembrie 2008... ce crudă este "realitatea" atunci când eşti "mare". Unde e moşul pe care îl aşteptam cu atâta emoţie? Unde este zăpada de care ne bucuram atâta timp... Unde sunt toate bucuriile noastre? În copilărie... copilăria de care îmi este dor... PROST să fii să vrei să "devii" mare... PROST! În zilele noastre, fetiţe de 11-12 ani vor să fie mari, să cunoască "băieţi". Eu m-aş juca şi acum cu păpuşi, doar de dragul amintirilor. M-aş vedea aceaşi fetiţă mică, iar restul poate să se amuze. La cât de zăpăcită sunt mă văd în stare, asta dacă am şi "partenere"! :D
Cu mare regret, nu simt că este Crăciunul.... Mă gândesc... OK, mâine Crăciunul... peste câteva zile revelionul.... WOW, şi după cum spun alţii şi de-abia aşteaptă "DISTRACŢIEEEE, BĂUTURĂĂĂĂ, PUICUŢEEE"... Nasolică :(. Eu una de-abia aştept să treacă timpul mai greu, să mă afund în mrejele copilăriei... Păcat că "generaţiei" noastre (cu mici excepţii), nu îi pasă de copilărie...Ei vor să fie mari, să umble după gagici, în loc să se bucure cât mai pot de acest lucru cu care nu se vor mai întâlni niciodată.
Voi avea tot timpul un suflet de copil în corpul unui adult.
Sărbători fericite alături de cei dragi... Iar cei care aveţi copii, verişori sau nepoţi, aveţi grijă de ei şi ajutaţi-i să profite cât mai pot de bucuriile copilăriei.
CRĂCIUN FERICIT!
24 decembrie 1998
Calculator? Ce e ăla? La ora asta sigur eram la colindat. Mama acasă avea cozonacii terminaţi, bunica aranja friptura ca să o bage la cuptor, în timp ce sarmanele sfârâiau pe aragaz. Un miros pregnant şi pătrunzător amăgea toate simţurile... Copil fiind, nu mai aveam răbdare să se termine postul. De la spovedanie dădeam imediat cu nasul prin salata de boeuf, pe la cozonac, prin crema pe care mama urma să o puna la prăjitură. Aveam, ca în fiecare an, un brad mare pe care îl împodobeam împreună cu mama încă de pe 17 decembrie... eram foarte insistentă. Seara mă aşezam sub brad, aprindeam luminiţele şi-mi afişam un aer de poetă. Scriam Moşului, scriam ceea ce vreau eu pentru ceilalţi, niciodată nu am ştiut ce jucării vreau pentru că orice primeam mă bucura. Îi scriam Moşului în aşa manieră încât să aducă fericire, sănătate pentru că "ştiam eu că el e mână-n mână cu Doamne-Doamne...". Simţeam că sunt sărbători, seara primeam colindători... Că tot veni vorba, la 5 ani a venit "Moşul" la mine. Ţin minte şi acum cât de mult l-a aşteptat, iar când a intrat pe uşă nu ştiam cum să scap de el. Săream în braţele cui nimeream, mă ascundeam sub masă, refuzam să îi spun poezii. Îmi zicea că jos are o sanie maaaaare cu jucării... Eram în stare să renunţ la tot doar să nu-i spun poezii! Am totul filmat, poate reuşesc să le trec pe un DVD someday... Şi, ca să nu mă lungesc, am zis poezii, dar nu MOŞULUI, ci la camera care mă filma... :D. Când să plece "bătrânul", a sunat la uşă şi a deschis dânsul. Erau colindători. În secunda doi, 3 dintre cei 4 colindători erau deja pe la etajul 3. Se speriaseră. Nu pot uita imaginea fratelui meu care, fiind mai mare ca mine şi deci de vârstă apropiată cu cei care colindau, mânca din banană şi râdea de ei... I-a chemat să colinde şi, săracii copii, au prins curaj şi s-au întors. Acum 10 ani... nu cred că apuca priza să "se răcească", aşa de mulţi colindători veneau... Deja sunt prea melencolică, şi, deşi v-am spus doar câteva lucruri, în mintea mea am foarte multe imagini pe care nu cred că aş putea să vi le împărtăşesc pe această cale.
24 decembrie 2008
Am dormit până la ora 9. Am pornit televizorul şi m-am uitat la "POKEMON". WOW, de când nu am mai văzut desenul acesta animat... eram clasa a V-a şi colecţionam poze cu acei "prieteni-animale". Bunica circula prin casă, pe uşi. A luat cratiţa cu sarmale şi a pus-o la fiert... Tata... butonează televizotul, maşina de spălat s-a stricat (acum 10 ani doar ce o cumpărasem). Se termină filmul, mă pun la birou, deschid cartea cu ortografie, lexic şi toate cele. Mă apuc să scriu despre DIFTONG şi îmi amintesc de doamna mea dirigintă. Minunat om! Dacă nu era dânsa, nu ştiam eu noile norme ale DOOM-ului. Baxy a venit ca "vijelia" pe uşă şi s-a aruncat pe pieptul meu... hehe... iepuroiul meu... Brad... păi... nu am brad... doar nişte crenguţe pe care am aruncat nişte beteală şi câteva globuleţe. Luminiţele sunt la geam, însă doar seara mă bucur de ele, normal! Doar atunci este întuneric... Colindători... să fiu a naibii... s-a înroşit soneria de câţi am primit... De unde.... Chiar mă mir de ce nu avem colindători. Doar două grupuri am primit şi restul ... pauză... Decembrie 2008... ce crudă este "realitatea" atunci când eşti "mare". Unde e moşul pe care îl aşteptam cu atâta emoţie? Unde este zăpada de care ne bucuram atâta timp... Unde sunt toate bucuriile noastre? În copilărie... copilăria de care îmi este dor... PROST să fii să vrei să "devii" mare... PROST! În zilele noastre, fetiţe de 11-12 ani vor să fie mari, să cunoască "băieţi". Eu m-aş juca şi acum cu păpuşi, doar de dragul amintirilor. M-aş vedea aceaşi fetiţă mică, iar restul poate să se amuze. La cât de zăpăcită sunt mă văd în stare, asta dacă am şi "partenere"! :D
Cu mare regret, nu simt că este Crăciunul.... Mă gândesc... OK, mâine Crăciunul... peste câteva zile revelionul.... WOW, şi după cum spun alţii şi de-abia aşteaptă "DISTRACŢIEEEE, BĂUTURĂĂĂĂ, PUICUŢEEE"... Nasolică :(. Eu una de-abia aştept să treacă timpul mai greu, să mă afund în mrejele copilăriei... Păcat că "generaţiei" noastre (cu mici excepţii), nu îi pasă de copilărie...Ei vor să fie mari, să umble după gagici, în loc să se bucure cât mai pot de acest lucru cu care nu se vor mai întâlni niciodată.
Voi avea tot timpul un suflet de copil în corpul unui adult.
Sărbători fericite alături de cei dragi... Iar cei care aveţi copii, verişori sau nepoţi, aveţi grijă de ei şi ajutaţi-i să profite cât mai pot de bucuriile copilăriei.
CRĂCIUN FERICIT!
marți, 23 decembrie 2008
Minciuni pentru fete
Răsfoind agenda şi uitându-mă şi pe la Bogdan prin blog, am decis să mă leg şi eu de... minciunelele şi "metodele" dacă le pot spune aşa, de agăţat (în acest post mai puţin, dar... mergeeeee! :D). Iată ce a ieşit.
"Acum, cu tine, este prima dată când intru în discoteca asta." (Pardoseala este jumulită de câte ori am dansat aici)
"Părul tău este atât de blond, de natural şi frumos, de parcă ar fi spice de grâu." (Eşti decolorată toată, de parcă te-ai fi şamponat cu clor.)
"Trebuie să plec acasă urgent. Am nişte rude din provincie." (Mă aşteaptă prietena mea de jumătate de oră.)
"Arăţi superb!" (Dacă ai mai da jos vreo 5 kilograme, poate ai arăta şi tu mai bine)
"Prietenii tăi sunt haioşi şi de gaşcă." (O adunătură de dobitoci.)
"Am să te iubesc toată viaţa." (Până la 5 când am întâlnire cu roşcata aia cu picioare lungi.)
"Sunt o fire romantică, hai să ne plimbăm prin parc." (N-am bani de cofetărie)
Cam astea ar fi, culese din agenda mea "mirifică", în care am adunat tot felul de prostioare începând cu vârsta de 13 ani!
Despre inregistrare: diseară sau mâine cel târziu, o veţi vedea!
"Acum, cu tine, este prima dată când intru în discoteca asta." (Pardoseala este jumulită de câte ori am dansat aici)
"Părul tău este atât de blond, de natural şi frumos, de parcă ar fi spice de grâu." (Eşti decolorată toată, de parcă te-ai fi şamponat cu clor.)
"Trebuie să plec acasă urgent. Am nişte rude din provincie." (Mă aşteaptă prietena mea de jumătate de oră.)
"Arăţi superb!" (Dacă ai mai da jos vreo 5 kilograme, poate ai arăta şi tu mai bine)
"Prietenii tăi sunt haioşi şi de gaşcă." (O adunătură de dobitoci.)
"Am să te iubesc toată viaţa." (Până la 5 când am întâlnire cu roşcata aia cu picioare lungi.)
"Sunt o fire romantică, hai să ne plimbăm prin parc." (N-am bani de cofetărie)
Cam astea ar fi, culese din agenda mea "mirifică", în care am adunat tot felul de prostioare începând cu vârsta de 13 ani!
Despre inregistrare: diseară sau mâine cel târziu, o veţi vedea!
luni, 22 decembrie 2008
Azi mi-am făcut curaj
A trecut ceva timp de când am avut serbarea la liceu.
Se pare că mi-am luat inima în dinţi ş-am zis "am să cânt în faţa tuturor...". Zis şi făcut. Mi-am ales să cânt separat, nu în cadrul corului, în care de altfel am şi cântat. Am intrat primii, în piesa celor mici de clasa a V-a. M-au uimit copiii ăştia. Din punctul meu de vedere ei au făcut toată serbarea... foarte talentaţi, 7 fac chitara, alţi 2 dansuri moderne... ce mai... ne-au dat pe spate! Ne-au "bătut la fund" pe toţi.
Revenind la momentul meu. Joi, 18 decembrie, am cântat "În seara de Crăciun". Am avut emoţii, am cântat fără negativ, doar acapela... Şi bine am făcut, pentru că m-am auzit aşa cum trebuia. Când am început să cânt s-a făcut instantaneu linişte în sală, lucru care mi-a dat încredere în mine şi am zis "hai să vadă ce poate Anda". De unde.... am cântat OK, până când s-au apucat ei, pe la sfârşit, să mă aplaude... mi s-a rupt firul, a început vocea să tremure... şi totuşi... deşi în spate o clasă de a 10-a a râs, restul m-a aplaudat şi au strigat "BRAVO". Este greu să ai curaj să faci aşa ceva... Mi-am dat seama că până şi piţipoancele alea care habar n-au să cânte au mai mult curaj decât mine. La naiba, fatăăă!!
Pe această cale îi mulţumesc lui Ciprian... care stătea în faţă şi se chinuia să-mi facă semne "ajutătoare"... îi cer scuze, dar eram prinsă în moment. Mulţumesc şi Andromedei care m-a filmat... şi... celora care m-au ascultat!
Sărbători fericite....!
Se pare că mi-am luat inima în dinţi ş-am zis "am să cânt în faţa tuturor...". Zis şi făcut. Mi-am ales să cânt separat, nu în cadrul corului, în care de altfel am şi cântat. Am intrat primii, în piesa celor mici de clasa a V-a. M-au uimit copiii ăştia. Din punctul meu de vedere ei au făcut toată serbarea... foarte talentaţi, 7 fac chitara, alţi 2 dansuri moderne... ce mai... ne-au dat pe spate! Ne-au "bătut la fund" pe toţi.
Revenind la momentul meu. Joi, 18 decembrie, am cântat "În seara de Crăciun". Am avut emoţii, am cântat fără negativ, doar acapela... Şi bine am făcut, pentru că m-am auzit aşa cum trebuia. Când am început să cânt s-a făcut instantaneu linişte în sală, lucru care mi-a dat încredere în mine şi am zis "hai să vadă ce poate Anda". De unde.... am cântat OK, până când s-au apucat ei, pe la sfârşit, să mă aplaude... mi s-a rupt firul, a început vocea să tremure... şi totuşi... deşi în spate o clasă de a 10-a a râs, restul m-a aplaudat şi au strigat "BRAVO". Este greu să ai curaj să faci aşa ceva... Mi-am dat seama că până şi piţipoancele alea care habar n-au să cânte au mai mult curaj decât mine. La naiba, fatăăă!!
Pe această cale îi mulţumesc lui Ciprian... care stătea în faţă şi se chinuia să-mi facă semne "ajutătoare"... îi cer scuze, dar eram prinsă în moment. Mulţumesc şi Andromedei care m-a filmat... şi... celora care m-au ascultat!
Sărbători fericite....!
luni, 15 decembrie 2008
O melodie bestială, nu puteam să nu v-o împărtăşesc
Claude Barzotti
JE T'APPRENDRAI L'AMOUR
ELLE:
J'ai rêvé cette nuit que je faisais l'amour
J'ai rêvé cette nuit que j'étais prés de toi
J'ai rêvé cette nuit qu'on m'apprenait l'amour
Que j'étais prés de toi et toi tout prés de moi.
LUI:
Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je te découvrirai
Pour la première fois
Quand tu vas t'endormir
Dormir tout prés de moi.
Je t'apprendrai la nuit
Dans la langueur profonde
Sur le même océan
Nous quitterons le monde
Et le premier soleil
Glissera sur ta peau
Impatient de t'offrir
D'autres matins nouveaux
REFRAIN:
ELLE: Apprends-moi l'amour
LUI: Je t'apprendrai l'amour
ELLE: Tu m'emmèneras où?
LUI: Ici, là-bas, partout
ELLE: Ça durera... des jours?
LUI: Ça durera toujours.
LUI:
Je t'apprendrai la vie
Et ses joies et ses craintes
Je me ferai douceur
Pour étouffer tes plaintes
Et ton printemps si pur
Verra naître l'été
Quand tu deviendras femme
Pour mon éternité.
Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je t'apprendrai pas coeur
Sur le bout de mes doigts
Quand tu deviendras femme
Pour la première fois.
REFRAIN
ELLE: Tu m'apprendras, promis?
LUI: Juré
JE T'APPRENDRAI L'AMOUR
ELLE:
J'ai rêvé cette nuit que je faisais l'amour
J'ai rêvé cette nuit que j'étais prés de toi
J'ai rêvé cette nuit qu'on m'apprenait l'amour
Que j'étais prés de toi et toi tout prés de moi.
LUI:
Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je te découvrirai
Pour la première fois
Quand tu vas t'endormir
Dormir tout prés de moi.
Je t'apprendrai la nuit
Dans la langueur profonde
Sur le même océan
Nous quitterons le monde
Et le premier soleil
Glissera sur ta peau
Impatient de t'offrir
D'autres matins nouveaux
REFRAIN:
ELLE: Apprends-moi l'amour
LUI: Je t'apprendrai l'amour
ELLE: Tu m'emmèneras où?
LUI: Ici, là-bas, partout
ELLE: Ça durera... des jours?
LUI: Ça durera toujours.
LUI:
Je t'apprendrai la vie
Et ses joies et ses craintes
Je me ferai douceur
Pour étouffer tes plaintes
Et ton printemps si pur
Verra naître l'été
Quand tu deviendras femme
Pour mon éternité.
Je t'apprendrai l'amour
Avec des gestes tendres
Je te dirai les mots
Que tu rêves d'entendre
Je t'apprendrai pas coeur
Sur le bout de mes doigts
Quand tu deviendras femme
Pour la première fois.
REFRAIN
ELLE: Tu m'apprendras, promis?
LUI: Juré
miercuri, 10 decembrie 2008
Aberare!
Bună seara!
Vacanţa se apropie cu paşi repezi. Oare? Sunt câteva zile care se vor scurge la fel de repede cum se va întâmpla şi cu cele de vacanţă.
Mai am o zi şi scap de stresul tezelor şi al lucrărilor.
Trăim într-o lume pe care nu toţi sunt în stare să o vadă aşa cum este de fapt. De ce nu pot purta şi eu masca unora dintre aceştia, ca sa nu mai văd şi să conştientizez anumite lucruri? Şi, daaaaa... nu sunt singura în situaţia asta!
Nu îmi doresc nimic de Crăciun, decât să am nişte "finanţe" pentru a "cadochisi" persoanele dragi mie.
De ce anumite persoane sunt aşa oarbe sau neagă ceea ce văd şi li se oferă? De ce scriu eu toate tâmpeniile astea care nu interesează pe nimeni? Ah, de daia. Ca să fie "lumea" informată în ceea ce mă priveşte.
V-am lăsat.
Vacanţa se apropie cu paşi repezi. Oare? Sunt câteva zile care se vor scurge la fel de repede cum se va întâmpla şi cu cele de vacanţă.
Mai am o zi şi scap de stresul tezelor şi al lucrărilor.
Trăim într-o lume pe care nu toţi sunt în stare să o vadă aşa cum este de fapt. De ce nu pot purta şi eu masca unora dintre aceştia, ca sa nu mai văd şi să conştientizez anumite lucruri? Şi, daaaaa... nu sunt singura în situaţia asta!
Nu îmi doresc nimic de Crăciun, decât să am nişte "finanţe" pentru a "cadochisi" persoanele dragi mie.
De ce anumite persoane sunt aşa oarbe sau neagă ceea ce văd şi li se oferă? De ce scriu eu toate tâmpeniile astea care nu interesează pe nimeni? Ah, de daia. Ca să fie "lumea" informată în ceea ce mă priveşte.
V-am lăsat.
luni, 8 decembrie 2008
Aeriană, dar mă simt bine!
Hey, io!
Toată lumea mânuţele suuuuus... să vă auziiiim.... şi pe vooooiiii!!!!!
-bullshit-
Aşa, hello people!
Săptămâna începe promiţător. Nu am fost la primele ore, lenea e prea mare, comoditatea este din ce în ce mai accentuată...mrrriau...
Şi poate unii dintre voi se bucură, d-aia nu mai poate "eu".
Mai bine fiecare să îşi vadă de ale lui, să lase pe ceilalţi să îşi trăiască viaţa, doar avem aceleaşi drepturi. Mulţumesc!
Toată lumea mânuţele suuuuus... să vă auziiiim.... şi pe vooooiiii!!!!!
-bullshit-
Aşa, hello people!
Săptămâna începe promiţător. Nu am fost la primele ore, lenea e prea mare, comoditatea este din ce în ce mai accentuată...mrrriau...
Şi poate unii dintre voi se bucură, d-aia nu mai poate "eu".
Mai bine fiecare să îşi vadă de ale lui, să lase pe ceilalţi să îşi trăiască viaţa, doar avem aceleaşi drepturi. Mulţumesc!
joi, 4 decembrie 2008
FJSC
Mi-e dor de clipele petrecute cu ceva vreme în urmă, de oamenii de acolo... de tot...
Îmi doresc atât de mult să fiu în Bucureşti , dar în acelaşi timp mi-e teamă (mă refer la momentul admiterii).
În momentul în care am păşit pe culoarul facultăţii, m-am simţit ca în filmele cu adolescenţi, m-am simţit ca făcând parte din acea comunitate (şi sper să fac parte). Nu ştiu de ce, dar simt că acolo îmi este locul. Altceva nu pot să fac şi nu vreau! Sper să reuşesc pentru că asta îmi doresc cel mai mult.
Cobor însă pe Pământ şi mă văd aici, la liceu alături de colegii mei. Le voi duce dorul...
Îmi doresc atât de mult să fiu în Bucureşti , dar în acelaşi timp mi-e teamă (mă refer la momentul admiterii).
În momentul în care am păşit pe culoarul facultăţii, m-am simţit ca în filmele cu adolescenţi, m-am simţit ca făcând parte din acea comunitate (şi sper să fac parte). Nu ştiu de ce, dar simt că acolo îmi este locul. Altceva nu pot să fac şi nu vreau! Sper să reuşesc pentru că asta îmi doresc cel mai mult.
Cobor însă pe Pământ şi mă văd aici, la liceu alături de colegii mei. Le voi duce dorul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
