Ha!

Ce? Credeai că totul este roz? Eh, se pare că nu este aşa. Îndoctrinarea asta nu te ajută la nimic, de ce? Pentru că nimic din ceea ce crezi nu există. Stupid! Meriţi!!! TOT!!!

Leapşa!

N-am s-o lungesc. Andromeda m-a provocat la leapşa... iată variantele mele...

O piesă de îmbrăcăminte: pulover
O pereche de încălţări: papuci
O bijuterie: inel
O carte: Trăieşte clipa
Un artist: cântăreţ
O melodie/piesă/cântec: Ad vance-prelude
Un film: nu ştiu ce să scriu acum
O ţară: Franţa
Un oraş: Constanţa
Un obiect: telefon

Mă consum!

Mă consum din cauza neatenţiei mele, stagnez tot din această cauză... mă simt proastă? Exact... Cât să mă mai încurajez dacă am ajuns să fiu dură cu mine şi să mă critic singură...? Sper să apuc 30 de ani, vorba Andradei...

Oricum, mă simt mai bine acum şi sper să vin cu forţe proaspete... datorită unei persoane dragi...

Mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să mă calmez! True friends... Noapte bună!

Aşa, şi?

Săptămâna a început promiţător. Mă simţeam ciudat pentru că trecuse ceva de când nu mai scrisesem un text pentru admitere. Notele bune obţiunute ieri mi-au readus o parte din pozitivismul de care am mare nevoie.
Am scris un text care speram să fie mai bun decât celelalte, normal niciodată nu sunt mulţumită. De ce? Pentru că pot mai bine decât atât. Problemuţa este că anumite lucruri mă întristează, iar rezultatul nu este unul tocmai bun. Mi-e greu să deschid cartea de istorie să îmi învăţ pentru mâine, simt că nu am vlagă. Totuşi am nevoie de o notă bună. Singura materie care îmi împiedică calea spre victorie. Nu va reuşi! Merită efortul!

Astăzi am fost la dentist. Mi-a curăţat o carie. Ulterior, mi-a spus că a curăţat vreo trei. măsele Să incremenesc pe scaun. Primul gând: BANI!
Am strâns bani în fiecare zi: am mers pe jos şi am economisit banii pentru bilet. Doctora la care merg este foarte bună, dar şi preţurile sunt pe măsură. De aceea nu am vrut să îmi pun părinţii la alte cheltuieli fantastice.
Alocaţiile astea nenorocite nu mai vin, iar bursa aia (după ce că e doar 25 de lei), nici aia nu dă semne să apară. Înveţi să ai medie mare ca să primeşti această sumă infimă.
Sper să venă toţi banii înainte de sărbători, deşi acum am nevoie de aceştia ca să-mi termin dantura. În fine, pentru că mă durea prea tare m-a anesteziat. Acum iar am buza umflată, la propriu. Miercuri trebuie să îmi termine lucrarea, plus că a mai semnalat nu ştiu câte "problemuţe". Alţi bani, altă distracţie. Nu mai suport eu atâtea cheltuieli, ce să mai spun de ai mei.

Totul va fi OK. Sunt sigură de asta... Răbdare şi încredere...

}{

Mulţumesc Andrada pentru această zi minunată. Pup! Prietena mea dragă!

Moleşeală

Sunt tăcută şi oarecum liniştită. Stau în banca mea şi mă gândesc la viitor, la faptul că am bac, că am admitere... Simt o tărie în mine care mă face să depăşesc momendele grele, dar în celaşi timp o stare de moleşeală care zice "lasă că mai e timp, de ce să te grăbeşti?". Ei, am chef să fac atâtea chestii, dar o dată ajunsă acasă mă afund într-o stare greu de străpuns. Sper să fie vorba doar de săptămâna asta.
Mă simt epuizată, sunt obosită. Vreau să dorm! Somn uşor...

October
by Evanescense

I can't run anymore,
I fall before you,
Here I am,
I have nothing left,
Though I've tried to forget,
You're all that I am,
Take me home,
I'm through fighting it,
Broken,
Lifeless,
I give up,
You're my only strength,
Without you,
I can't go on,
Anymore,
Ever again.

My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.


I can't run anymore,
I give myself to you,
I'm sorry,
I'm sorry,
In all my bitterness,
I ignored,
All that's real and true,

All I need is you,
When night falls on me,
I'll not close my eyes,
I'm too alive,
And you're too strong,
I can't lie anymore,
I fall down before you,
I'm sorry,
I'm sorry.


My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.



Constantly ignoring,
The pain consuming me,
But this time it's cut too deep,
I'll never stray again.



My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love,
My only hope,
(All the times I've tried)
My only peace,
(To walk away from you)
My only joy,
My only strength,
(I fall into your abounding grace)
My only power,
My only life,
(And love is where I am)
My only love.

Uită

E prea mult fum in jur
Nu pot zambi acum
Mintea ta bolnava imi cere mult prea mult
E prea mult fum in jur
Nu pot zambi acum
Mintea ta bolnava imi cere mult prea mult
Uita de tot..
Uita de tot...
Uita de lume
De sentimente
De suflete pereche
De soapte la ureche
Fii rece
Nu-l lasa pe el sa te intunece
Mi-am zis..uita de tot..
Priveste-ma in ochi
Si spune-mi ce vezi
De fapt
Ce poti sa vezi prin niste ochi caprui
Ma vezi pe mine
Iar pasind spre alta lume
Vezi un copil,
Vezi copilul din mine
Pe strazi goale parasite
Ca un suflet de sticla uitat
Un vant ce bate
Si-o vreme rece
Acum stiu
Tot ce-i frumos repede trece...
Si de ce tu?
De ce asa?
De ce nu poti fi altcumva?
De ce te ascunzi in mintea ta
Iar pe mine ma uiti
Intr-un pat langa tine
Iar imi arunci vorbe inutile
Ai o multime de motive
Dar de fapt
N-ai nimic
Suntem doar noi doi
Intr-o camera plina de flori
La fel de goi
In amintiri si-n fapte
Suntem praf
Uita de tot..
Uita de lume
De sentimente
De suflete pereche..
Priveste-ma din nou
Si spune-mi ce vezi
Mai bine nu
Sa nu-ti vad ochii caprui
De fapt
Poate imi lacrimeaza de la fum
Si poate
Aud cuvintele prin ceata acum
E asa dezordine
Ce sa zic..
Mai bine tac
Te las pe tine
Sa ma intepi
Cu un ultimat
Cu ultimul cuvant
Care iti trece prin minte
O minte bolnava
Facuta praf de regrete
Si de ce regreti?
De ce noi?
De ce asa?
De ce nu poti schimba chiar acum ceva?
De ce pleci capul
Si fumezi
Si iar ma lasi singura
Mai bine plec
Uita-ma

Aceeaşi stare!

Aceeaşi stare nasoală de câteva luni încoace. Se putea să scap de ea? Nu! Evident. De ce să fie bine şi să nu am bătăi de cap? Pentru că m-aş plictisi vezi Doamne. Nu pot auzi şi eu o vorbă bună! Îţi mulţumesc! Mama e singura care mă ţine pe linia de plutire şi evident, visele care le am pentru viitorul meu. Lasă să fiu eu proastă că învăt şi să fiu încă o dată proastă că stric tusul de la imprimantă pentru 2 pagini ca să iau o notă la o materie [ca să nu mă asculte]. Bine că sunt eu fraiera planetei, care învaţă şi nu o să ajungă nimic, vezi Doamne! Bine că sunt eu o ciudată!
Uneori căutăm afecţiune de acolo de unde nu primim şi negăm cea care vine necondiţionat din altă parte. Concluzia? Avem de pierdut, măcar eu recunosc lucrul acesta şi sper să nu se transforme un sentiment frumos într-unul de urât şi plin de ură. [probabil vei interpreta greşit şi fraza asta, ştii tu cine!].
Mai am un an de rezistat şi mă doare când zic asta, căci nu mă aşteptam să zic lucrul acesta.

O să treacă, aşa cum toate trec, doare însă la început.... e al naibii de greu!

FJSClloween

Cu scuzele de rigoare, mă apuc acum să fac un post pe care ar fi trebuit să îl scriu cu vreo trei zile în urmă. Lume, am fost la Bucureşti la petrecerea de Halloween la FJSC. Părinţii mei drăguţi şi scumpi au avut grijă să nu mă lase să merg cu trenul, aşa că au devis să mă aducă ei la Bucureşti. Petrecerea a început pe la 18:00, însă eu am ajuns cu o oră şi jumătate mai târziu. Afară m-a aşteptat Dyna împreună cu Andreea (sper că nu am greşit, de obicei nu reţin numele la început) şi prietenul acesteia. Pot să zic că din momentul în care am intrat pe holul ce ducea spre petrecere, m-am simţit pentru câteva secunde ca în filmele acelea cu studenţi (frumoasă senzaţie). M-am deghizat în vrăjitoare şi m-a însoţit iubitul meu "vărzărel" care a făcut furii în seara aia. Majoritatea au făcut poze cu acesta.

La concursul de costume am luat locul 3. Nu mi-a venit să cred, mai ales că, momentan, sunt o simplă candidată. Ce să zic, sunt oameni de treaba, sociabili şi de abia aştept să ajung acolo.

Iată câteva poze de la petrecere, sper să primesc cât de curând pozele cu mine.

Seara bună!

Puţin obosită mă cert cu tastele să mă lase să scriu.

Spre fericirea mea, m-a lăsat nemernica durere de măsea. Locul s-a desmbflat, coşmarul s-a terminat. Păcat (spre fericirea mea:P) că nu pot să mănânc. Tot răul spre bine.

La naiba, am din nou bâzdâci şi nu pot să îmi revin. Bâzdâcel mi-a invadat încă o dată mintea.

Cam bat câmpii, nu? Andromeda, de abia aştept să îţi văd noua freză.