Mi-e dor de clipele petrecute cu ceva vreme în urmă, de oamenii de acolo... de tot...
Îmi doresc atât de mult să fiu în Bucureşti , dar în acelaşi timp mi-e teamă (mă refer la momentul admiterii).
În momentul în care am păşit pe culoarul facultăţii, m-am simţit ca în filmele cu adolescenţi, m-am simţit ca făcând parte din acea comunitate (şi sper să fac parte). Nu ştiu de ce, dar simt că acolo îmi este locul. Altceva nu pot să fac şi nu vreau! Sper să reuşesc pentru că asta îmi doresc cel mai mult.
Cobor însă pe Pământ şi mă văd aici, la liceu alături de colegii mei. Le voi duce dorul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
eh iti va fi dor :-J
o sa ne uiti cum pui piciorul pe pamant bucurestean:))
nu băga mâna în foc! :D
SPER SĂ NU FIU URMĂRITĂ!!!
toate cele bune pe mai departe!
Dan, deşi nu te cunosc, mulţumesc pentru urări!
Trimiteți un comentariu