Îţi aştepţi rîndul pentru consultaţie la medicul stomatolog. Realizează portretul tinerei care aşteaptă pe banca de vizavi.
Cu un aer plictisit, iau de pe masă o revistă şi aştept să îmi vină rândul. Din când în când, mă uit prin hol şi la un moment dat îmi îndrept privirea către banca de vizavi.
În faţa mea, observ o tânără domnişoară cam palidă la faţă, cu o figură speriată. Îşi ţine coatele apăsate pe geanta verzuie pe care o are în poale. În mână ţine biletul de programare pe care, cu nerăbdare, îl învârte şi îl suceşte între degete.
Părul său castaniu este prins în coc, iar pe lângă urechi atârnă discret câteva fire ondulate. Cu ochii mari, castanii şi genele dese şi lungi, priveşte în jur cu un aer speriat. Bate uşor cu tocurile în podea, semn că nu mai are răbdare.
Îşi dă jos eşarfa neagră de satin şi o bagă în geantă, după care îşi desface un nasture de la cămaşa care o strânge uşor la gât. La buzunarul drep al acesteia, se poate vedea agăţat un ecuson cu poza şi numele ei : Iordache Mihaela – stundentă. Picioarele subţiri îi sunt acoperite de o fustă lungă din bumbac, neagră pe care sunt cusute note muzicale în culori vii. Pe funtea-i lată se văd broboane de sudoare care curg uşor pe tâmple.
Începe să îşi muşte uşor buzele groase de un roşu aprins şi îşi îndreaptă atenţia către inelul pe care îl poartă pe degetul mic. Îl învârte, iar la un moment dat îl scapă sub bancă. Când se apleacă să-l ia, îi observ corpul subţire şi văd cum cămaşa umedă de la sudoare este lipită de spate, iar coastele îi ies în evidenţă.
Între timp, se deschide uşa şi intră un necunoscut. Tânăra sare speriată şi se loveşte la genunchi. Se aşează la loc şi îl masează uşor. Se uită la ceasul de pe perete, apoi la cel de la mână şi scoate din nou biletul de programare.
La scurt timp, îi sună telefonul. Îl scoate din buzunarul paltonului gri, care este aşezat pe marginea băncii şi răspunde. Unghiile lungi, date strident cu rosu îi fac degetele subţiri. „Da? Nu se poate! Vin imediat.” Tânăra aruncă repede telefonul în geantă, îşi pune paltonul şi pleacă grăbită.
„Se pare că mă va consulta medicul mai devreme decât mă aşteptam”, îmi spun în timp ce mă îndrept spre cabinet.
Cu un aer plictisit, iau de pe masă o revistă şi aştept să îmi vină rândul. Din când în când, mă uit prin hol şi la un moment dat îmi îndrept privirea către banca de vizavi.
În faţa mea, observ o tânără domnişoară cam palidă la faţă, cu o figură speriată. Îşi ţine coatele apăsate pe geanta verzuie pe care o are în poale. În mână ţine biletul de programare pe care, cu nerăbdare, îl învârte şi îl suceşte între degete.
Părul său castaniu este prins în coc, iar pe lângă urechi atârnă discret câteva fire ondulate. Cu ochii mari, castanii şi genele dese şi lungi, priveşte în jur cu un aer speriat. Bate uşor cu tocurile în podea, semn că nu mai are răbdare.
Îşi dă jos eşarfa neagră de satin şi o bagă în geantă, după care îşi desface un nasture de la cămaşa care o strânge uşor la gât. La buzunarul drep al acesteia, se poate vedea agăţat un ecuson cu poza şi numele ei : Iordache Mihaela – stundentă. Picioarele subţiri îi sunt acoperite de o fustă lungă din bumbac, neagră pe care sunt cusute note muzicale în culori vii. Pe funtea-i lată se văd broboane de sudoare care curg uşor pe tâmple.
Începe să îşi muşte uşor buzele groase de un roşu aprins şi îşi îndreaptă atenţia către inelul pe care îl poartă pe degetul mic. Îl învârte, iar la un moment dat îl scapă sub bancă. Când se apleacă să-l ia, îi observ corpul subţire şi văd cum cămaşa umedă de la sudoare este lipită de spate, iar coastele îi ies în evidenţă.
Între timp, se deschide uşa şi intră un necunoscut. Tânăra sare speriată şi se loveşte la genunchi. Se aşează la loc şi îl masează uşor. Se uită la ceasul de pe perete, apoi la cel de la mână şi scoate din nou biletul de programare.
La scurt timp, îi sună telefonul. Îl scoate din buzunarul paltonului gri, care este aşezat pe marginea băncii şi răspunde. Unghiile lungi, date strident cu rosu îi fac degetele subţiri. „Da? Nu se poate! Vin imediat.” Tânăra aruncă repede telefonul în geantă, îşi pune paltonul şi pleacă grăbită.
„Se pare că mă va consulta medicul mai devreme decât mă aşteptam”, îmi spun în timp ce mă îndrept spre cabinet.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu