Trebuie să spun că ieri, în drum spre casă de la stadion, savuram cu prietenul meu o sticlă, aproape clocită, de Prigat de Vişine. Brusc, mi-am adus aminte de sucul rece de la tel pe care îl luam cu o monedă de 500 de lei, în fiecare vară când afară era o căldură infernală.
Era nebunie cu tecul. Cum făceam rost de nişte mărunt, mergeam la vecina peste drum şi mă chinuiam să mă cocoţ pe denivelările zidului ca să pot ajunge să-i plătesc. Tot timpul avea trei arome. Preferatul meu era cel de portocale şi lămâie. Ulterior, a apărut COLA la tec. Un gust ieftin de American Cola, dar noi, copiii, îl cumpăram cu bucurie.
Sucul de kiwi era fenomen! Pe lângă faptul că era uşor acrişor, intra acidul ăla angro!
Nu ştiu cum se făcea că, exact unde era amplasat tecul, bătea un soare de tâmpean. Când mă prindeam de marginile cadrului de metal al magazinului, la un moment dat alunecam. Era foarte curioasă să văd cum fac sucul. Mă cocoţam cât puteam de sus, dar nu vedeam niciodată mare lucru. Aceleaşi aparat alb cu manete negre, în număr de patru, dintre care funcţionau doar trei. Ţin minte şi acum că, la maneta cu Cola (cacofonie inevitabilă :D), erau nişte litere ieşite în relief, vopsite cu negru, iar la restul avea etichete lipite deasupra pe care scriau fructele. În fiecare zi erau altele, întrucât se udau şi nu se mai cunoştea ce suc este acolo.
Acum, când trec pe acolo, fereastra este închisă, protejată de un lemn vechi, vopsit cu grena. Vremea a scorojit vopseaua, iar soarele a decolorat-o.
Chiar dacă avea gust de suc de doi lei (la Carrefour găsiţi cu 1,25 ron chiar - marca nr. 1 de suc :D) beam în fiecare zi.
Unde mai bem noi acum suc de la tec? Nu mai avem unde... Copilăria pleacă împreună cu toate amitirile noastre, aşa cum toate plăcerile sale se pierd în neant.
Păcat că, moştenitorii nostri nu vor avea asemenea amintiri de când cu "modernitatea asta". Ei vor avea amintiri precum: ce armuri au avut la WOW, câte head-shot-uri au dat la rând la CS sau cine ştie ce joc, shaworma cumpărată de la colţ din banii pentru şcoală primiţi de la părinţi (se mai întreabă părinţii de ce au copii obeji, "că ei nu mănâncă acasă, dar se îngraşă").
În fine, am cam bătut câmpii.
În orice caz, vreau suc la tec. Voi, nu? :(
Era nebunie cu tecul. Cum făceam rost de nişte mărunt, mergeam la vecina peste drum şi mă chinuiam să mă cocoţ pe denivelările zidului ca să pot ajunge să-i plătesc. Tot timpul avea trei arome. Preferatul meu era cel de portocale şi lămâie. Ulterior, a apărut COLA la tec. Un gust ieftin de American Cola, dar noi, copiii, îl cumpăram cu bucurie.
Sucul de kiwi era fenomen! Pe lângă faptul că era uşor acrişor, intra acidul ăla angro!
Nu ştiu cum se făcea că, exact unde era amplasat tecul, bătea un soare de tâmpean. Când mă prindeam de marginile cadrului de metal al magazinului, la un moment dat alunecam. Era foarte curioasă să văd cum fac sucul. Mă cocoţam cât puteam de sus, dar nu vedeam niciodată mare lucru. Aceleaşi aparat alb cu manete negre, în număr de patru, dintre care funcţionau doar trei. Ţin minte şi acum că, la maneta cu Cola (cacofonie inevitabilă :D), erau nişte litere ieşite în relief, vopsite cu negru, iar la restul avea etichete lipite deasupra pe care scriau fructele. În fiecare zi erau altele, întrucât se udau şi nu se mai cunoştea ce suc este acolo.
Acum, când trec pe acolo, fereastra este închisă, protejată de un lemn vechi, vopsit cu grena. Vremea a scorojit vopseaua, iar soarele a decolorat-o.
Chiar dacă avea gust de suc de doi lei (la Carrefour găsiţi cu 1,25 ron chiar - marca nr. 1 de suc :D) beam în fiecare zi.
Unde mai bem noi acum suc de la tec? Nu mai avem unde... Copilăria pleacă împreună cu toate amitirile noastre, aşa cum toate plăcerile sale se pierd în neant.
Păcat că, moştenitorii nostri nu vor avea asemenea amintiri de când cu "modernitatea asta". Ei vor avea amintiri precum: ce armuri au avut la WOW, câte head-shot-uri au dat la rând la CS sau cine ştie ce joc, shaworma cumpărată de la colţ din banii pentru şcoală primiţi de la părinţi (se mai întreabă părinţii de ce au copii obeji, "că ei nu mănâncă acasă, dar se îngraşă").
În fine, am cam bătut câmpii.
În orice caz, vreau suc la tec. Voi, nu? :(
2 comentarii:
nu
unde ti-e sufletul? om rau ce esti :((
:))) :*
Trimiteți un comentariu