Puţin obosită mă cert cu tastele să mă lase să scriu.
Spre fericirea mea, m-a lăsat nemernica durere de măsea. Locul s-a desmbflat, coşmarul s-a terminat. Păcat (spre fericirea mea:P) că nu pot să mănânc. Tot răul spre bine.
La naiba, am din nou bâzdâci şi nu pot să îmi revin. Bâzdâcel mi-a invadat încă o dată mintea.
3 comentarii:
Dar nu ai spus nimic de petrecerea de Halowen? :)
nu am avut timp... urmează
iam facut eu calvar seara , nush cum reusesc poate sunt un nesuferit poate sunt doar un nenorocit nu a avut timp
Trimiteți un comentariu